Mommy | H.S.

25:"O spui?"

"When you trip over love, it is easy to get up. But when you fall in love, it is impossible to stand again."

În momentul respectiv eram conștient ca ararăm ca un ratat, dar puteam să jur ca maxilarul meu inferior era la nivelul gleznelor. Ce tocmai a zis pustiul asta?

"Ce vrei să spui, Mike?" Juliet mi-o lua înainte și îl Întreba blând.

Louis părea pe de o parte foarte mândru de el, dar era și extrem de uimit. Cu siguranță nu am fost singurul prins cu garda jos.

Pustiul avea mâinile în sân și își înaltă umerii privindu-ne cu superioritate.

"Nu va comportați ca un cuplu de iubiți..." Încerca să se exprime și facu pauze mici între cuvinte. Era totuși doar un copil de 5 ani.

Toți îl priveam așteptând să vină cu argumente și incepu să se agite scâncind nervos.

"Nu faci cu July cum făcea tati. Tati îi spunea tot timpul ca o iubește foarte mult și îi mulțumea ca e cu el. Am văzut și filmarea de la nunta lor. La început am crezut ca nu știe decât cuvintele ale două."

Mike reuși să spună și răsufla obosit după tot speech-ul pe care l-a ținut. L-am privit aproape înspăimântat de ce îi ieșise pe gură și simțeam cum cameră începe să se învârtă cu mine.

"Harry și July nu sunt căsătoriți, Mike." Încerca Louis să amelioreze puțin lucrurile, dar nu-mi puteam lua gândul de la vorbele lui.

"Asta nu-l împiedica să spună cuvintele alea două..."

"E greu să forțezi pe cineva să simtă ceva ce nu poate." Juliet interveni între cei doi și am înghițit în sec intorcandu-mi privirea spre ea de data asta.

Oamenii ăștia si-au dedicat o zi pentru a mă doborî pe mine psihic?

Mike strâmba din nas și o privi ca pe cel mai complicat puzzle din lume. Nu știam ce ma șoca mai tare: cuvintele lui sau concluziile ei.

Juliet avea un zambet aproape trist pe față și îi facu semn să vină spre ea.

"Crezi ca Harry nu ține la tine?" O chestiona el curios și am înghițit iar în sec.

Deși mă simțeam ca pe o pernă de ace, chiar voiam să văd ce o să răspundă. Să îi văd reacția, limbajul corpului, o mică scapare, orice.

Îmi era atât de greu să o citesc pe Juliet, mă simțeam de parca as avea pe mâini un manual redactat în scripta veche. Nu-i puteam anticipa nicio miscare și nu-i puteam descoperi deloc gândurile.

"Părinții tai se știau de foarte mult timp, iubitule." Îi dădu ea bretonul din ochi și îi zâmbi dulce.

"Și voi va stiti de...de..." Mike pufni deconcentrat si se întoarse spre Louis cerandu-i ajutor din priviri.

Dar nu avea de unde sa-l primească; Louis nu știa de cât timp ne stim eu și Juliet cu adevarat.

"Trei luni..." Am șoptit eu cu privirea în pământ.

Deși nu îi puteam vedea, stiam ca toți au ochii pe mine în momentul ala.

"E destul!"

Juliet chicoti și în ridica pe Mike în poala ei.

"Nu este... Totuși, de unde știi ca nu-mi spune niciodată cuvintele alea?"

"Nu l-am auzit niciodată..." Spuse cu o voce stinsă și își duse mâna la frunte chinuindu-se parca sa-si amintească dacă a auzit bine sau se inseala el.

"Nu ai fost acasă la ei, de unde știi ca nu ii spune atunci?" Am auzit vocea amicului meu și imediat ce mi-am ridicat privirea m-am simțit lovit de cristalele alea albăstrui.