Mommy | H.S.

27:"Orgasm!"

"She's oxygen and I'm dying to breathe."

J U L I E T

"Vino după mine, te rog!" Margy îmi zâmbi cald și prinse foaia de un clipboard.

M-am ridicat și am trecut pe lângă Harry care îmi oferise un zambet dulce și apoi am înainte spre ușă tinandu-ma după Margy.

"Hei, ce faci aici?" L-am privit confuză pe Collin care bătea din picior plictisit și își tot verifica telefonul.

"Voiam să merg acasă, dar nu aveam cum să întru și Harry mi-a zis să vin aici. Deși aș avea altă idee pentru restul serii." Zâmbi și îmi facu cu ochiul șmecher.

L-am privit confuză, dar înainte să apuc sa-i cer explicații mi-am auzit numele și m-am întors cautand-o cu privirea pe Margy. I-am văzut colțul halatului alb în alt salon și am mers cu pași rapizi spre ea.

Nu atinge performanța de a te pierde intr-un spital, Juliet.

"Te asezi puțin aici, te rog?" Politețea ei era greu de refuzat, și sincer nu înțelegeam de ce era atat de amabilă; nu e ca și cum avea să fac scandal pe aici ca nu-mi convine mie ceva.

"De ce spuneai ca mai ai nevoie?" Am intrebat când m-am așezat pe un scaun de data asta.

"Nu am găsit glicemia ta aici, nu știu cum mi-a scăpat asta." Reverifică fișa și se strâmba confuză. "O să am nevoie de încă o probă de sânge, dar de dată asta de o singură picătură." Veni spre mine și lăsă clipboard-ul pe birou.

"Întinde mâna stânga, scumpo."

Mi-am întins brațul stâng exact așa cum mi-a cerut, dar ea incepu să chicotească în momentul în care se apropie de mine cu un mic dispozitiv albastru.

L-am privit ca pe un obiect extraterestru realizând ca asta e prima dată când mi se ia glicemia.

"M-am exprimat eu greșit, trebuie doar sa întinzi palma ca să am acces la degetele tale." Rectifică ea și se așeza pe patul de lângă mine.

Ochii mei erau fixați pe ciudățenia din mâinile ei și îmi prinse degetul arătător pe care il plasase sub capatul aparatului. Înainte ca măcar să realizez ca vrea sa-mi ia sange, un ac micuț îmi străpunse pielea și am văzut imediat un strop de sânge iesing ca o mărgea din bhricul degetului meu.

Zâmbetul lui Margy era unul încurajator și atașa micului aparat o lamă pe care luase sângele.

"Asta e o nuanță foarte interesantă. Nu multă lume are sângele de o asemenea culoare." Același zambet era pe fața ei și nu puteam înțelege dacă spusele ei erau un lucru bun sau nu.

"75. Asta e o glicemie foarte bună. Cred ca ar fi trebuit să mă aștept la asta de la un model."

Am chicotit și am rugat-o sa-mi dea un bandaj pentru mică înțepătură din degetul meu.

Margy se apleca peste birou și lua un pix cu care nofa pe foaie rezultatul obținut. În momentul ala stomacul meu a început să scoată niște sunete ciudate și m-am ridicat de pe scaun încercand să fac cât mai mult zgomot ca să le maschez.

"Îmi pare rău, dar spitalul asta are toate tonomatele defecte. Trebuia să vină cineva să le repafe, dar dacă doresti îți pot oferi o banană." Vorbi în timp ce puse capacul pixului și am simțit cum mă înroșesc în obraji.

Uram să audă lumea cum îmi face stomacul când îi lipsește hrană. Dar nu mâncasem nimic de seara trecută, era de așteptat să fiu mai flămânda ca un lup.

"Nu trebuie să te deranjezi, o sa-mi iau ceva în drum spre casă." Am zambit încercand sa-mi camuflez jena care era cu siguranță vizibilă pe chipul meu.