Mommy | H.S.

40:"In niciun caz!"

Note! Dacă vreți să simțiți cu adevărat magia acestui capitol, dați play melodiei. Și apoi replay.:)

"I could stay lost in this moment forever."

7:45.

Mi-am privit încheietura amintindu-mi încă o dată ca trebuie să plec la muncă. Eram foarte strict când vemea vorba de punctualitate, nu-mi puteam acuza angajații de ceva ce și eu făceam. Nu încăpea discuție de vreo întârziere.

Dar ceva mă trăgea înapoi cu o forță care o depășea mult prea mult pe a mea.

Mi-am coborât privirea pe îngerul adormit din fața mea și am oftat cât mai încet cu putință. Juliet dormea pe o parte și ca să mă înjunghie inima și mai tare, era cu fără spre mine. Știu ca obișnuia să doarmă pe burta, dar acum nu se mai putea bucura de asta și alegea să doarmă pe spre sau pe o parte. Mana ei era ușor așezată pe burta pe care o puteam admira acum oricând doream.

Nu trebuia sa-i mai ridic tricoul ca să o vad si un nod mi se ridica mereu în gât când vedeam forma rotundă. Încă nu eram constinent de tot ce se întâmpla în viața mea, dar trebuia să recunosc ca eram fericit.

O șuviță întunecată îi alunecă pe frunte și mi-am atins încet degetele de firele negre de păr. Tenul îi era atât de alb și neted; porțelanul era nimic pe lângă perfecțiunea pielii ei. Poate ca era ea bolnăvicios de albă, dar albul a însemnat întotdeauna frumusețe și puritatea. Două cuvinte care o descriau perfect pe Juliet.

Devenisem obsedat să o privesc dormind în ultima perioadă. Pierdeam ore prețioase de somn stând și privind-o făcând nimic; doar stătea cu ochii închiși, nimic mai banal de atât. Devenisem obsedat sa-i aud respirația care ieșea intr-un ritm constant. Devenisem obsedat sa-i simt și sa-i văd foielile și toată agitația care o cuprindea spre lăsarea dimineții.

Devenisem dependent de ea.

Asteptam ca un psihopat venirea serii doar ca să ajungem în pat. Și nu pentru ceva sexual. Voiam doar să o văd. Și deși imaginea cu ea cu ochii închiși nu era ceva tocmai roz dintr-o anumită perspectivă, era tot ce-mi doream. Începeam să cred ca m-am transformat intr-un psihopat, mai ales în momentale în care îmi propteam capul fix lângă gâtul ei și îi simțeam pulsul. Iisuse, i-am numărat și bătăile inimii o dată.

Înnebuneam complet și nu vedeam o cale de scăpare la orizont.

Telefonul mi-a vibrat pentru a doua oară în buzunar, dar am decis sa-l ignor; urma să plec oricum la firmă, era o chestiune de câteva minute doar. În ultima perioadă nu concepeam să fiu întrerupt când voiam sa-mi îndeplinesc rutina. Pentru ca da, tot holbatul asta era deja o rutina pentru mine.

Eram momente în care pur și simplu citeam pe fața ei ca ceva se petrece în mintea ei. În visele ei.

Mereu m-a întrebam ce se intampla, ce vede, ce aude, ce visează. Juliet era foarte expresivă și nu doar în vise. Chipul ei avea trasaturi foarte bine sculptate și nu puteam sa-mi oprească gândurile care zburau imediat la zeițele grecești. Frumusețea lui Juliet o întrecea cu mult pe a Afroditei, nici nu încăpea îndoială. Ea era zeița frumuseții, ea era Afrodita mea.

Aproape am tresărit când pe buzele ei se formă un zambet micuț și copilăresc. Am ajuns la stadiul în care prețuiam noptile petecute cu ea mai mult decât zilele și, din nou, nu din motive sexuale. Eram în stare să bag mâna în flacări doar ca să știu ce visează acum și care e motivul pentru care zâmbește. Îmi doream cu ardoare să știu dacă eu sunt motivul și îmi doream și mai mult să fiu, dar știam ca nu e așa. Nu aveam cum.

Degetele mele se mișcau intr-un tango lent și calm pe șoldul ei și fără sa-mi dau seama am început să zâmbesc. Nu știam din ce motiv, nici nu-mi pasa. Voiam doar să mă bucur de gropița aia mica și discretă care îi sapa acum în pielea obrazului și de tot ce-mi sarea în ochi în acel moment.