Mommy | H.S.

24:"Nu am spus asta!"

"It's the hardest thing in world to go on being aware of someone else's pain."

"Nu am nevoie de nime-" Am început îmbufnat si Louis interveni fără sa-mi dea sansa să vorbesc.

"Așa să fie, Harry? Chiar ai curajul să spui asta? Ai nevoie de fata asta ca de aer, Harry, dar dacă vrei să continui minciuna asta nu ai decât să o faci."

L-am privit exasperat și mi-am ciufulit nervos părul. Nu aveam de gând să zic treaba aia; voiam sa-i arat eu ca nu am nevoie de nimeni care sa-mi țină predici.

"Ce voiam eu să spun este ca tu ti-ai cam uitat gradele și iti permiți cam multe. Nu trebuie să mă dădăcești tu pe mine." Mi-am impus autoritatea în fața lui și nenorocitul nu facu decât să zâmbească îngâmfat.

"Deci recunoști ca ai nevoie de ea."

"Nu am spus asta." M-am menținut eu pe poziții.

"Da, dar nici nu ai negat asta!" Rânjetul ala de pe fața lui mă făcea să vreau sa-i scot toți dinții.

Am oftat înfrânt și în interiorul meu era un amalgam de sentimente derutante și cred ca mă lua și o stare de vomă. Nu înțelegem nimic din ce se petrecea cu mine și Louis mă mai fi freca la icre cu toate presupunerile lui.

De ce sunt prieten cu pisălogul asta?!

"Am sau nu dreptate?" Insista el. Știu sigur ca în momentul asta voia atât de tare să audă cum îi dau dreptate și să se umfle în pene ca și el poate să mai dea sfaturi bune din când în cand.

"Uite, Harry..." Veni din nou mai aproape de mine și prinse cutia de carton de la mâncarea lui Mike. "Nu e deloc ușor să te descurci cu un copil de unul singur. Mai ales cu un nou-născut."

"Și totuși tu ai facut-o cumva."Am soptit.

"Ți s-a parut ca mi-a fost ușor? Uiti ca eram pe cale să fac ceva extrem de prostesc? Pentru ca dacă tu ai uitat toate șuturile pe care mi le-ai dat, fundul meu nu a facut-o." Cuvintele lui îndurerate m-au făcut să chicotesc.

"O am și pe mama care o să fie un ajutor forțat. Probabil ca o să se și mute pe capul meu." Deabia când am rostit cuvintele mi-am dat seama cât de adevărate erau. Mama o să se implice în creșterea copilului încât o sa-mi iasa și pe nas.

"Cu tot respectul, dar Angela e inutilă aici. Are nevoie de mama lui, nu de orice persoană. Gândeam și eu la fel, dar după ce am văzut cum a reacționat Mike, mi-am schimbat părerea. E o legătură maternă pe care noi niciodată nu o vom putea înțelege." Mi-am incruntat sprâncenele spre el vrând să zic ceva, dar mă opri înainte să apuc să clipesc macar.

"Nu o să fii niciodata pentru un bebeluș ce e mama lui. Prezenta ei ii este indispensabilă. Dacă te temi ca s-ar putea repeta istoria cu Lauren...sincer, în locul tău, nici măcar nu m-am gândi la asta."

Nu faceam nimic altceva decât să ascult și să îmi privesc degetele care se agita pe blatul mesei. Se pare ca am zis bine acum câteva săptămâni ca s-ar putea să întru intr-o încurcătură. De ce trebuia să am eu mereu dreptate?

"De ce ai apelat totuși la asta? Nu e ca și cum nu ai pitrea cuceri o femeie." Mă lovi ușor în abdomen și am zambit.

"Sincer, nu cred ca voiam implicații sentimentale. Mai ales ca nu multor femei le-ar conveni ca bărbatul lor să fie înconjurat de fotomodele. S-ar căra din casa mea una-doua și aș rămâne și cu inima bucăți. Și da, recunosc, am rămas puțin marcat de toată treaba cu Lairen. Și mama isi dorește un nepoțel atât de tare și începând o relație obișnuită ar mai fi durat ogroaza până la o posibilă sarcină." Mi-am agitat mainele spre el parcă încercând sa-i explic și lui și mic ce simt.