Mommy | H.S.

33:"Cum ai reusit asta?!"

  "A family is a risky venture, because the greater the love, the greater the loss... That's the trade-off."

"Tu stai aici. Și eventual iei niște notițe!" Harry rânji îngâmfat spre mine. Mi-am deschis gura ofensată nevenindu-mi să cred ce zice și am reușit să mă redresez într-o simplă privire urâtă. El rase când mă văzu cu degetul întins spre el și clătinând din cap.

"Spre rușinea mea, nu știu care e felul tău de mâncare preferat, dar îmi amintesc foarte bine că îți place mâncarea italienească." Spuse el sprijinindu-se cu șoldul de blatul chivetei. Mi-am mișcat ușor capul în semn de aprobare.

"Ești specializat în domeniul ăsta?" Am intrebat eu puțin confuză.

"Nu tocmai, dar să zicem că nu am stat atâta timp cu mama fără să învăț unele lucruri." Harry chicoti și ieși din bucătărie cu o viteză care o întrecea și pe cea a lui Sonic Underground.

Unde plecase nebunul ăsta?

Nu am apucat decât să mă dau jos de pe scaun și când am vrut să o iau la fugă după el, apăru în pragul ușii cu o sticlă în mâna.

"Nu ți-am spus să stai acolo, hm?" Zise el privindu-mă puțin încruntat, dar i-am ignorat expresia și am încercat să mă concentrez pe sticla din mâna lui fiindcă încă nu-mi dădusem seama ce era în ea.

Eforturile mele de a încerca să văd ce scrie pe etichetă nu dădeau rezultate și nu aveam drept indiciu decât faptul că era un lichid transparent.

"Ce ai acolo?" Nu mi-am putut stăpâni curiozitatea și am privit lichidul care mișca din cauza agitației mâinii lui.

"Ai auzit vreodată de penne alla vodka?" Zâmbi el spre mine și am cugetat câteva secunde.

"Nu sunt penne cu prosciutto și parmezan?" Am zis un pic nesigură de restul ingrediențelor, doar am spus cam tot ce îmi plăcea mie sa găsesc într-un astfel de preparat. Dar mai mâncasem cu siguranță asta înainte.

"Ba da! Dar uiți ingredientul cel mai important!" Harry ridică mâna care ținea sticla și o agita puțin.

"Vodka?!" Am exclamat intrigată de ideea asta.

"Întocmai!"

Eu și Harry am rânjit încântați unul la celălalt și deja îmi simțeam gura apa. Tot ce îmi mai doream în momentul ăla era ca Harry chiar să se priceapă și să facă o treabă bună fiindcă mi se făcea din ce în ce mai foame.

"Okay, acum începe spectacolul!" Zise sigur pe el.

"Să te ajut cu ceva?" M-am oferit eu. Știam și eu câte ceva despre bucătărie și dacă urmam pașii unei rețete cu siguranță mă descurcam.

"Nu, nu! Ai uitat ca tu doar stai și înveți?" Ridică obraznic din sprânceană și m-am bosumflat reașezandu-mă pe scaunul meu. Nemernic arogant și extrem de atrăgător.

Harry și-a scos telefonul și a căutat rapid o rețetă pe internet, apoi și-a repetat ingrediențele și modul de preparare ca un elev olimpic.

"O să te ocupi întâi de sos?" Am întrebat confuză. Scosese parmezanul, sosul de roșii și câteva mirodenii pe masă.

"Da, pennele oricum se vor fierbe foarte repede." Îmi răspunse în timp ce scotea din frigider o caserolă cu prosciutto.

Am aprobat înțelegătoare din cap și am decis să nu mă confrunt cu el. Nici nu citisem rețeta aia și poate Harry chiar o urma cu desăvârșire.

Începuse să taie bucățile de prosciutto în bucăți mai mărunte și a pus într-o tigaie neagră câteva picături de ulei de măsline.

"Ești sigur că nu vrei să te ajut acolo?" M-am oferit din nou, dar normal că am fost lovită de un refuz din partea domnului bucătar Styles.