Mommy | H.S.

8:"Reducem din tensiune."

"What the concious mind can't recognize, the heart might know."

Am inspirat mirosul placut ce se invartea in jurul simturilor mele olfactive iar si iar. Parul ei era atat de moale si avea un miros pe care nu-l puteam descrie in cuvinte. Asta nu pentru ca era vreun analfabet incompetent, ci pentru ca nu mai intalnisem asa ceva pana cum. Nu era un miros familiar pentru mine si mi-am dat seama cat de trist as fi fost daca as fi trecut prin viata asta fara sa simt asa ceva.

I-am sarutat usor pielea gatului si mi-am desprins bratele din jurul ei incercand sa nu o trezesc. Ochii mi-au zburat inapoi spre trupul ei micut invelit doar pe jumatate si am zambit ca un idiot cand i-am vazut picioarele goale si dezvelite. Erau atat de mici si perfecte.

Dupa ce mi-am ales hainele si cravata pentru ziua de azi, am facut un dus rapid si mi-am periat dintii. Deja era tarziu si sub nicio forma nu as fi intarziat la firma tocmai eu. Ce pretentii sa mai am de la angajatii mei daca seful lor intarzie ca un adolescent adormit?

Mi-am imbracat repede hainele si am strans sireturile pantofilor, cautanad apoi telefonul lui Juliet pentru a-i lua numarul. L-am gasit pe fotoliu si l-am deblocat formand repede propriul numar; am apelat si imediat ce mi-am simtit telefonul vibrand am respins apelul si am memorat imediat numarul. Privirea mi-a fulgerat rapid spre Juliet si nu se miscase din pozitia in care o lasasem, dar ii puteam sesiza usor pieptul miscandu-se datorita respiratiei sale.

I-am pus telefonul pe noptiera din dreptul ei si m-am aplecat usor pe vine, eliberandu-i chipul frumos. Sentimentul de vinovatie m-a cuprins din nou si am oftat, sarutandu-i usor buzele si ridicandu-ma.

Usa de la intrare s-a inchis in urma mea si m-am urcat imediat in Jaguarul meu. Facusem o statistica ce imi dovedea ca zilele in care mergeam cu Aston Martin-ul erau din start zile groaznice. Ei bine, da; eram si o muiere superstitioasa acum.

Am pufnit ofuscat si am accelerat dand drumul si la muzica fiindca, drace...nu stiam ce avea sa urmeze cand o sa vin acasa si pentru un anume motiv, eram foarte curios sa vad ce o sa se intample.

~~~

"Deci veniti maine la noi, da?" Mike vorbi spre mine cu un zambet plin de sperantape fata. Rahat, uitasem complet si cearta cu Juliet a cazut mai prost decat am crezut initial. Zambetul lui pali cand vazu ca ezit sa-i raspund. De ce il adusese Louis de la gradinita aici si nu-l lasase direct acasa?!

"Mi-ai promis, amice!" Ma acuza trist si am oftat ciufulindu-i parul.

"Stiu, stiu. O sa te vizitez." Am zambit increzator.

"Cu July, nu?" Insista ridicandu-si indexul spre mine.

"Desigur, stiu ca pe ea vrei sa o vezi nu pe mine." Am ras si l-am privit pe Louis iesind din biroul lui cu jacheta lui Mike atarnandu-i pe mana. Pustiul ranji vinovat si isi imbraca jacheta pe care i-o intinse aiuritul sau de tata. Cu riscul de a ma repeta, inca nu-mi pot reveni din socul de a-l vedea pe Louis tata.

"Ce?" Louis intreba cand imi vazu zambetul de pe fata. "Ce a mai zis de data asta?" Privi ingrijorat spre mine si spre piciul care ii scoase limba iritat.

"M-am asigurat ca vine maine la noi si nu ne da teapa!" Mike ii explica si ne lasa cu gura cascata pe amandoi. Pustiul e din ce in ce mai perspicace, e clar ca seamana cu mama lui

"Va asteptam maine pe la noi atunci!" Rase Louis si il salta in bratele lui pe Mike. Am aprobat din cap si le-am facut cu mana in timp ce imi incheiam sacoul.

"Pa, amice!" Piciul se rasuci in bratele tatalui sau si ajunse cu fata spre mine fluturandu-si mana. Am zambit si i-am facut si eu cu mana urcand in lift.