Mommy | H.S.

41:"Obosit doar."

"She was just an angel with broken wings."

"Dacă veneai fără pizza rămâneai la ușa!" Am auzit-o pe Juliet exclamând și apoi închise ușa.

Pizza. Primul lucru bun pe ziua de azi.

"Măcar atât să fiu și eu în stare să aduc." Zise Collin și fu imediat lângă canapea trântind cutiile pe masuta. Îmi întinse mâna imediat ce ma observa și i-am strans-o înapoi.

"Pari... Răvășit?!" Își ridica el o spranceana.

"Obosit doar." L-am corectat eu.

"Și mie mi se pare ca e ceva cu el." Mama se întoarse cu un pahar de whisky în mâna și mi-l întinse. "Vrei și tu, scumpule?" Se întoarse spre Collin.

"Nu, conduc." Ea doar aproba din cap și ma privi puțin suspicios înainte să se dea bătură și să lase subiectul de-o parte. Eram și eu conștient ca sunt puțin afectat de cele intamplate. Speram doar să nu fie atat de vizibil. Cel puțin nu pentru Juliet.

"Deci mâncam pizza aia sau ce?" Juliet apăru lângă noi cu brațele încrucișate la piept și ne privi curioasă. Am început să radem și am deschis cutiile lasand-o pe ea să ea prima.

"În sfârșit mâncare." Își linse buza de jos și își lua o felie.

"Harry va ține nemâncati?" Acuzația lui Collin ieși cu o urma de umor, dar și nu am făcut decât să mă încrunt.

"Chiar așa! Nu ai mâncat nimic azi?"

Ea dezaprobă din cap și mușca iar din felia ei.

"De ce nu? Mai știi ce a spus doctorul?" Încruntătura mea se aprofunda și voiam să mă ridic și să merg sa-i cer explicații mamei. Juliet trebuia să mănânce de mai multe ori pe zi, nu doar seara.

"Nu am putut, nu m-am simțit bine!" Zise și se așeza lângă mine fără sa-mi dea voie să trec de ea.

Am simțit cum îmi bubuie tâmplele.

"Ce? Și de ce nu m-a sunat nimeni? Mama!" M-am enervat din nou și dedata asta m-am ridicat în picioare pregătit să mă îndrept spre bucătărie, dar mama veni cu două pahare în mâna înainte să apuc.

"Nu mai țipa așa, Harry. Nu ai ce să faci, chestiile astea sunt normale intr-o sarcină. Am fost aici si am avut grijă de ea." Vorbi la fel de blând ca de obicei și i-am studiat chipul câteva secunde. Nu mă mintea, ea ar fi fost prima persoană care m-ar fi sunat sa-mi spună ca ceva nu e bine. Dar tot mă simțeam deranjat. Eu eram tatăl copilului până la urma, ce mama naibii? Merit să știu când îi e bine și când nu.

"Ai și așa destule griji pe cap." Completă Juliet și îmi prinse mâna încercând sa mă facă să mă așez la loc.

Nici nu ai ideea câtă dreptate ai în ceea ce spui.

"Aș fi vrut totuși să știu." Am oftat și m-am trântit înapoi pe canapea. Mișcarea mea brusca o facu pe Juliet să tresalte de pe canapea și ma privi surprinsa. Am început să rad când am realizat ce s-a întâmplat și Collin mi se alătura imediat.

"Ai sărit așa când s-a așezat el?" Rase el în continuare.

Juliet aproba din cap și păru ca în sfârsit înțelege și ea.

"Okay, chestia asta a fost neașteptată!" Începuși ea să rada și își lua altă felie de pizza. Mama mă privi cu o spranceana ridicată, deși pe buzele ei juca un zambet.

Am rânjit vinovat și am ridicat din umeri. Nu aveam cum să nu fiu amuzat de situația asta. Tocmai am saltat-o de pe canapea când m-am trântit eu ca un bolovan.