Mommy | H.S.

32:"Esti in regula?"

"Learning is a gift. Even when the pain is your teacher."

Ultimele două săptămâni au trecut pe nesimțite și mi-am dat seama de acest lucru doar în momentul în care am fost asaltată și obligată sa merg să-mi cumpăr haine de iarnă.

Era deja 3 decembrie, iar eu într-adevăr nu aveam haine groase. Spre surprinderea mea, era mai frig decât speram eu să fie, dar eram și o fire foarte friguroasă de fel, deci probabil totul se dubla.

Tot weekend-ul acela am făcut cumpărături peste cumpărături și după o luptă asemănătoare cu cea din Troia, am reușit sa-l conving pe Harry să mai aștepte și să nu dam năvală ca turcii pentru lucrurile copilului. Sarcina avea nouă săptămâni și câteva zile, dar burtică era ușor mascată de haine. Doctorul a spus că nu va fi o sarcină extrem de evidentă din cauza greutății mele, dar este oricum prea devreme să se pronunțe.

După spusele lui, o persoană de talia mea nu va putea purta un copil foarte greu și nici nu va lua prea mult în greutate pe durata sarcinii, de aici și faptul ca burta mea nu era vizibilă.

Totuși a avut grijă sa-l liniștească pe Harry care deja începea să transpire gandindu-se ca există șansa ca bebelușul să se nasca, Doamne ferește, cu vreo malformație sau probleme de oase. Doctorul l-a asigurat de vreo șapte ori ca o să aibă grijă să nu se întâmple absolut nimic cu el și a reușit într-un final să-l calmeze. I-am mulțumit cerului toată ziua fiindcă nu apucase sa-i spună ceva Angelei care, cu siguranță, ar fi fost o bombă nucleară.

Trebuia doar să înțeleagă o dată că o persoană mai slăbuță nu este neapărat și bolnavă. Ai crede că e destul de clar pentru el din moment ce lucrează cu fotomodele, dar aparent nu prea era așa.

Collin nu a fost deloc surprins să afle că sunt însărcinata și a spus că se aștepta la asta, din moment ce Harry nu avea cum să nu se atingă de mine. Asta i-a adus o urecheală din partea Angelei care l-a și certat pentru ca vorbește așa cu "iubirea fratelui sau". Numai de ar ști ei ca "iubirea" asta nu este veșnică precum în basme și ca o să se termine mai repede decât s-ar aștepta ei.

Începusem să-mi petrec zilnic câteva minute gândindu-mă la întorsătura pe care a luat-o viața mea. Ajunsesem intr-o casă luxoasă, găsisem un bărbat care era întruchiparea perfecțiunii și îmi oferise stabilitate financiară. Dar astea nu erau toate datele problemei.

Tot visul ăsta se întindea pe o perioadă bine determinată și când nisipiul din clepsidră se scurgea, urma să-mi iau bagajele și să dispar complet din viața lui. Totuși aveam să laș niște amprente.

Dar toate acele minute se transformau în ore. Eram tratată bine, poate prea bine. Harry (și mai nou și Angela) avea grijă de mine și îmi oferea absolut orice îmi poftea sufletul și totuși mai existau lucruri care nu îmi conveneau.

Pentru prima oară în viața mea aveam tot ce îmi doream. Atunci ce nu era bine? Ce nu-mi ajungea?

Am oftat și am trântit pudra bronzantă pe măsuța de machiaj. Cine să mă mai înțeleagă pe mine când nici măcar eu nu știu ce vreau?

"Ești în regulă?" Am auzit o voce venind din spatele meu și am tresărit scurt. M-am întors doar pentru a-l găsi pe Harry în pragul ușii.

Am dat usor din cap și am schițat un mic zambet spre el.

"Da, de ce nu aș fi în regulă?"

El își ridica umerii într-un gest care exprima neștiință și veni spre mine. M-am întors cu totul spre el și m-am ridicat în picioare când ajunse lângă mine.

"Nu știu, voiam doar să mă asigur. Știi, se spune că într-un cuplu comunicarea e cheia." Zise el ușor și am chicotit privindu-l cu o sprânceană arcuită.