Mommy | H.S.

30:"Dorinta ta e porunca!"

"There is no greater agony than bearing an untold story inside you."

"Hei! Hei! Ușor acolo!" Tresări Harry ingrijorat când am urcat scările cate două. M-am oprit și am făcut o piruetă cand le-am urcat pe toate, apoi am dat maiestuos din mâini dovedindu-i ca mi-am încheiat misiunea cu succes.

Pe fața mea era gravat un zambet care avea un gram de batjocură, dar în mare parte era format din amuzament și inocență.

"Sunt în regula, Harry. Doar mi-am uitat esarfa, mă intorc imediat."

L-am asigurat eu încercând sa-l fac și pe el să înțeleagă ca nu o să mi se intample nimic dacă plec un minut de lângă el și nici nu o sa-mi fărâme capul unul din cadelabre.

Am păstrat teoria cu candelabrele pentru mine fiindcă Harry avea să scape de ele imediat dacă îi dădeam ideea asta și îmi plăceau foarte mult; nu voiam să se catere ca Spiderman peste tot și să le dea jos.

Astazi era joi și Harry si-a luat liber de la firmă ca să mergem să facem un control care ne va arăta cum este bebelușul și câte săptămâni de viata are.

Știam ca va trebui să mă dezbrac la doctor și am optat pentru o cămașă vaporoasa din mătase fiindcă îmi era ușor să mă dezbrac. Purtam blugii mei bleomarin și o pereche neagră de ghete și, la insistențele lui Harry, am luat și jacheta de piele cu mine.

Am luat eșarfa circulară care avea modelul Frantei imprimat pe ea și mi-am pus-o în jurul gâtului, apoi am ajuns la capul scarilor, privindu-l de sus pe Harry care se învârtea de colo-colo ca un leu în cușcă.

Mi-am abținut râsul și am pasit pe fiecare treaptă cu o viteză redusă și cu o atenție exagerată. El îmi auzi pașii și se uita la mine așteptând să cobor o dată, dar nu aveam cum să mă grăbesc. Domnul Styles s-ar supăra dacă aș călca strâmb sau aș cădea pe scările astea.

Harry isi ridica sprânceana dreaptă intr-un mod întrebător și comic.

"Ce faci?" Întreba ușor amuzat și își scoase mâinile din buzunare venind mai aproape.

"Trebuie să am grijă, nu? Trebuie să merg ușor."

Am zambit eu ca un copil.

"Asta e un mod subtil de a mă lua la mișto, Miss Grace?" Vorbi cu un ton seducător, dar care mă acuza ca-l iau în deradere. Si în mare, chiar o făceam.

Am înălțat din umeri vinovată și am început să rad în cele din urma, sărind voioasă spre el și aterizandu-i fix în brațe.

"Exagerezi cu toată grija asta! Copilul are maxim două luni de viața, nu poate fi rănit asa usor de acum."

"Nu poate fi rănit asa ușor, dar tot există șanse acolo." Ataca el privindu-ma indispus. Am oftat și mi-am lipit obrazul de al lui, mai mult în încercarea de a-mi ascunde privirea de el. De ce își face atâtea griji pentru cineva care va dispărea curând din peisaj?

Harry își stranse brațele în jurul taliei mele sise de poartă zambindu-i cu niște gropițe care mă duceau spre diabet.

"Să mergem!" Mă puse pe picioarele mele și mi-am tras mâna brusc în momentul în care mi-a atins mana și am simțit un impuls electric traversandu-mi pielea. Harry mă privi nelămurit de gestul meu și mi-am masat podul palmei cu cealaltă mana.

"M-ai curentat!" Am zis e ca în copil sensibil și îmi prinse imediat palma ridicand-o numaidecat spre buzele lui calde.

"Scuze, baby! Sunt foarte agitat." Șopti plin de vinovăție și i-am zambit docil. Da, și eu eram la fel de agitată ca și el.