KAILAS
Le las pe Dalinda și pe omulețul ei să meargă în față, iar eu rămân mai în spate, urmându-le din umbră.
Am o mie de gânduri care parcă îmi ies prin țeastă și oricât aș vrea să dispară, să se ducă naiba, ele se întorc înapoi, parcă și mai zgomotoase.
Mă gândesc la Lireth, mă gândesc la ce a făcut și la ce trebuie să fac eu acum. Mă gândesc la casa mea și la ai mei. Mă gândesc că am o responsabilitate față de ei și că n-aș putea niciodată să-i las baltă.
Dar mă gândesc și la Dalinda. Mă gândesc atât de mult la ea, fir-ar să fie!
Mă uit cum încearcă să-și potrivească pașii cu ai Serenei, cum se chinuie să nu o grăbească, să o facă să se simtă mai puțin mizerabil.
Ce picioare frumoase ai, iubito. îmi zic
Încetinesc și mai mult, să rămân cât mai departe posibil, să nu le aud nici conversația și să nu-i aud nici respirația Dalindei, fiindcă mă simt de parcă o să cedez din clipă în clipă.
Sincer, acum parcă cred și eu că mai ești prin preajmă, Bărbosule. Că stai ascuns undeva și ne iei la mișto.
Prea multe au venit pe capul nostru dintr-odată.
Ar putea fi mâna ta, nenorocitule.
Poate în cârdășie cu prietenul tău de o viață, Malak, să beți ceva împreună și să veniți cu idei, care cum să-l înnebunească mai tare pe Kailas. Eventual să faceți și-un mic concurs între voi, nu?
Am zis că nu vreau să ascult ce vorbesc ele, dar devin brusc atent la cuvintele Dalindei:
—Acesta e locul meu fericit. În fiecare zi când mă trezeam să merg la Academie și treceam prin păduricea de onix, mă simțeam de parcă Dumnezeu îmi zâmbea și mă încuraja. Nu mai eram singură, murmură ea și mie parcă îmi bate inima mai tare
Singură.
Aș vrea să urlu la ea că nu mai e singură, că eu sunt aici și o să fiu mereu, dar nu-și au rostul cuvintele astea. Sunt degeaba.
Pentru că nu-i așa.
Aproape răsuflu ușurat când văd Porțile Academiei.
Le depășesc și mă proptesc în fața lor:
—Totul clar, da? o întreb pe Serena
Tonul meu e dur, fiindcă nu îmi permit să intru în și mai multe căcaturi din cauza unui simplu om.
Ea înghite în sec și aprobă din cap în același timp.
Bine măcar că s-a prins la ce fac referire.
Și intrăm.
Intrăm și dăm cu ochii de o mulțime de îngeri căcăcioși. Sunt strânși în Sala Mare și arată ca o sectă nebună, în frunte cu Yumo.
Ceilalți ne văd, ne vede și el, dar parcă intenționat se uită ultimul la noi. Bine, la noi e mult spus, fiindcă se uită doar la Serena.
O să te prind eu pe tine, știu că ascunzi multe...
—Bine ați venit!
Sigur că da.
Tot în spatele Dalindei și a omului rămân, ca să am o imagine de ansamblu mai mare.
Toți înțelepții, niște îngeri cu care nu știu ce e, Gayani și-
Încremenesc când îl văd pe Saklas.
أنت تقرأ
Academia Îngerilor
الخيال (فانتازيا)Academia trebuie să te pregătească. Trebuie să te învețe să devi un înger complet, așa cum ți-a fost sortit. Ar trebui ca discipolii să fie buni, veseli, inocenți.Dar nu e nici pe departe așa. Cu ce le sunt ei superiori oamenilor? Dalinda s-a născu...
