Academia Îngerilor

Dublu foc

KAILAS

Intră pe ușă și tresare când mă vede.
Normal, nu-i convine că sunt în camera ei.

Rânjesc.

—Ce cauți aici? mă întreabă

Aproape râd de încercarea ei patetică de a-și ascunde teama din voce, dar tac. Cel puțin în legătură cu asta.

—Unde ai fost, Dalinda?

Își mușcă buza și privirea îmi alunecă fără să vreau acolo.

—Nu cred că este treaba ta.

Fac un efort considerabil și îmi țin pumnul la locul lui.
Nu cred că ar fi prea fericită dacă i-aș distruge rahaturile. Iar.

  Mă ridic.

Oprește-te, iubire. Peretele ăla e pus acolo cu un motiv, nu cred că poți trece prin el.

Inspiră brusc când ajung lângă ea. Închide ochii când îi mângâi obrazul și pot auzi cum respirația i se accelerează.

—Ce ai făcut atâta timp cu el?

Încerc să nu dau de gol furia pe care o simt în momentul ăsta.
M-a tratat ca pe un idiot, rămânând cu el. Și o să plătească pentru asta.

—Am vorbit.

Mă încrunt.

Poate să detalieze mai mult? Eu vorbesc și când fac alte lucruri. Lucruri care ar face-o să își mărească ochii acum.

—Ce ați vorbit, Dalinda?

Sunt calm. Chiar sunt calm. Mă doare oricum în pulă de subiectele lor de puritani infecți. Dar vreau să știu.

—Am vorbit, Kailas! Vrei să pleci?

Nu își dorește să plec. Știu asta. Așa că mă împing în ea.
Geme și încearcă să mă îndepărteze, dar imediat ce îmi lipesc buzele de gâtul ei, mâinile îi cad pe lângă corp.

Miroase a toate lucrurile pe care mi le-am dorit vreodată, la un loc.

—Kailas...

Face asta pentru ea. Face asta ca să se mintă că a încercat să riposteze, când de fapt mi s-a predat imediat ce a intrat în nenorocita asta de cameră și genunchii au început să-i tremure.

Îmi ridic capul și o privesc în ochi. Apoi privirea îmi coboară pe buzele ei.

—Nu o face. se bâlbâie

—Ce să nu fac? rânjesc

—Să nu mă săruți, Kailas!

Mă enervează că și-a dat seama că asta am de gând să fac. Of, Dalinda, cum mă scoți tu din sărite mereu.

—Vrei să te sărut. spun ferm

O provoc să recunoască. Înghite în sec, dar tot nu spune nimic.

—Eu vreau să te sărut.

La dracu! De ce am spus asta? Îmi păstrez postura îngâmfată și continui să mă uit la ea cu superioritate, deși am scos pe gură o propoziție demnă de un labagiu frustrat.

Închide ochii și începe să tremure.

Drace, e atât de slabă și de naivă.

Ar trebui să plec. Îmi spun asta, dar tot nu mă mișc.

—Vorbește, Dalinda. îi poruncesc

—Ce vrei să îți spun? se răstește

Ușor iubire, nu te agita.