Academia Îngerilor

Și mai multe probleme.

KAILAS

Mă holbez câteva minute la ușa din fața mea, ascultând cu atenție. Nu se aude niciun sunet, înăuntru e beznă, așa că mă rotesc pe călcâie.

Am vrut să o verific, ca să mă asigur că moțatul ăla nu a întors-o pe dos cu cine știe ce discurs–le cam are cu astea, trebuie să recunosc–, dar probabil a adormit. Nici pentru ea n-a fost o zi ușoară, așa că n-are rost să o trezesc. O să văd mâine care-i treaba.

Mâine...

Îmi amintesc ultimele cuvinte ale lui Mihail și pulsul începe să mi se accelereze, fiindcă la naiba! Nu mai înțeleg nimic, nici nu mai știu la ce să mă aștept.

Intru în casă deja scos din sărite, așa că atunci când îl găsesc pe Maruki în diatră, așteptându-mă, clachez.

—De ce naiba nu dormi? urlu, planând amenințător deasupra lui

Clipește de câteva ori, ridicându-și mâinile în aer. Își bate joc de mine? Crede că asta o să mă oprească în vreun fel?

Îl apuc de degete, dându-i-le peste cap. Un strigăt de durere îi scapă printre buzele crăpate, dar nici că mi-ar putea păsa mai puțin de-atât.
Încearcă să se apere, dar evident că sunt mai rapid decât el. Îi bag mâna în gât, aruncându-l direct în perete. Toate oasele din corp îi pâraie și privesc fără expresie cum aterizează pe jos, făcându-se ghem.

Cât timp se chinuie să se ridice, îmi dau seama că n-ar trebui să îmi vărs frustrarea pe el, dar și-o caută. Nu poate să își vadă dracului de treburile lui, de târfa aia de Gayani și de beculeț cel cuceritor, ci o face pe bunul samaritean cu mine. Faptul că am fost trimis în văgăuna lui a creat vreun soi de prietenie din plastilină între noi? Nu, normal! Și-ar fi bine să bage asta la cap.

—Tu chiar ai probleme grave, murmură.

Bingo!

Hotărasc că m-am plictisit de mutra lui, dar chiar când vreau să o iau din loc, mă prinde de braț. Incredibil.

—Ție îți place să fii călcat în picioare, nu? De ce n-ai zis așa de la început? mârâi

—Ascultă. E-

—Nu, taci dracului! Nu vreau să ascult nimic, pricepi? Ia-ți labele de pe mine și lasă aerele astea de sugativ prietenos! Știu că ai primit ordine să mă spionezi sau ce căcat faci tu, dar nu-ți merge. O singură greșeală, Maruki, doar una singură și ești terminat. îl avertizez, pocnind din degete

Pentru efect.

—Poftim? Despre ce ordine vorbești? Eu las aerele de „sugativ prietenos", iar tu scapi de atitudinea asta de victimă furioasă și începi să accepți faptul că nu toată lumea are o problemă cu tine sau cu întoarcerea ta aici. Nu încerc să îți zic că poți să ai încredere în mine, bine? Însă cred că măcar un salut când intri și mai puțini pumni ar fi un început bun. De-acord?

Înghit în sec. Mă privește serios, dar n-am de gând să înghit momeala lui.

—Ce tare ești. Nu vrei să mă și lingi?

Scutură din cap și trece pe lângă mine, trântindu-și ușa de la cameră. Foarte bine.

Data viitoare desenez țâțele lui Gayani pe o foaie, o împăturesc și-l lovesc cu ea direct în nas.
Să vedem cât o să mai stea pe capul meu când o să afle că i-am văzut găina dezbrăcată. Bine, asta sperând că știe să folosească toate membrele pe care i le-a dat tăticul lui și o să fie destul de perspicace încât să recunoască sânii ăia obraznici. De-acord?