Puțin ajutor

10.4K 577 214
                                    

Acesta nu este un capitol, în caz că nu v-ați dat încă seama. Și-așa cred că am dat-o în bară cu cel de acum câteva ore, încă mă gândesc dacă să-l șterg sau nu.

Revenind. M-am gândit să scot la lumină încă o carte, dar am atât de multe în ciorne că nu pot să mă hotărăsc.
O să pun aici descrierile de la câteva dintre ele și îmi spune-ți voi care va atras atenția mai mult? Sau care sună cât de cât bine? Deși eu fac varză descrierile și de cele mai multe ori măresc foarte mult acțiunea :))

"Liceul Sarafoglu a reprezentat pentru mine un adevărat iad, încă din acea primă zi în care am pus piciorul în curtea sa.
Pentru o fată cu anxietate, complexată de aspectul fizic, fostă depresivă și sinucigașă, integrarea reprezintă un lucru inuman de greu, așa-i?
Și cumva, printr-un ghinion nefericit, se întâmplă ca eu, copilița care nu poate sa meargă nici până la dozatorul cu apă de la etajul 2, să primească rolul principal în celebrul film pe care îl realizează școala noastră în fiecare an.
Iar de aici, totul se complică rapid și viața mea mediocră devine...complicată? Nu, nu complicată. Foarte complicată. Dacă cineva m-ar întreba acum dacă aș schimba ceva, nu aș ști ce să răspund. Când vin de la liceu și îl văd în camera mea, așteptându-mă, inima îmi urlă în piept. Atunci nu, nu aș schimba nimic. Dar când mă rănește sau când ele îmi fac viața un calvar, aș da orice să redevin invizibilă din nou."

"Valeh Moon duce o viață normală, de adolescentă tipică. Chiulește de la școală, se ceartă cu părinții, ascunde țigări prin sertare, își uită brichetele prin pantaloni, se îndrăgostește odată la cinci minute, suferă, este trădată de prieteni, urăște matematica.

Dar când împlinește vârsta de 18 ani, își pierde viața într-un accident de mașină.
Cu toții știm că morții trebuie să rămână morți, dar Valeh revine la viață. "Moarte clinică", spun doctorii. Și totul pare logic, doar că a doua zi moare din nou. Și din nou, se trezește. Și tot așa.

Când împreună cu Axel află că este victima unui blestem, basmele și legendele încep să devină realitate și lumea ei perfectă se dărâmă.

E pornită să afle cine este vrăjitoarea care i-a făcut asta, neștiutoare în fața faptului că viața ei se va schimba pentru totdeauna odată cu descoperirea adevărurilor și cu întâlnirea unor personaje care în scurt timp vor ajunge să însemne pentru ea totul."

"Orașul Chicago, din statul lllinois.
Un punct pe hartă, aparent normal.
Dar dacă nu e așa? Dacă acest loc, este de fapt altceva? Dacă ți-aș spune că este împărțit pe patru sectoare? La nord, guvernează vampirii. La sud, vârcolacii. La est, zânele, iar la vest aswangii. Ai crede? Ai crede că oamenii care locuiesc acolo habar n-au ce se întâmplă, deși în fiecare zi numărul lor se împuținează?

Există un tratat scris, prin care părțile jură solemn să nu invadeze granițele, iar pacea este întreținută de secole. Un război ar distruge totul.

Nu, aceasta nu este o poveste de dragoste dintre un om și o creatură. Este vorba despre două ființe supranaturale care ar trebui să se deteste între ele, dar pe care le leagă ceva mai presus de însăși această lume.

Un vampir și un vârcolac, împotriva tuturor."

"Vicky nu a fost mereu așa.
Era timidă. Suferea de anxietate. Nu putea niciodată să spună ce gândește. Se temea. Visa să lucreze într-o editură și poate, doar poate, cândva să scrie o carte.

Acum Vicky nu mai e așa. E un agent FBI al naibi de bun. Are ochiul format, e inteligentă și țintește bine. Dar vorbește mult, iar asta n-ar fi o problemă dacă ar ști și când să tacă.

În momentul în care Trevor Hall, persoana care a ajutat-o să devină cine e acum, iese la pensie...lucrurile o i-au razna pentru ea.
Hai că un nou șef nu e așa mare bătaie de cap, dar ce faci dacă al tău e un fel de zeu exilat  pe pământ, hotărât să-ți alunge  odată pentru totdeauna fundul din sediu?"

"Ei sunt cei mai cunoscuți motocicliști din orașul nostru.

Le auzi motoarele din depărtare, ai învățat sunetul pe de rost, ca să știi când e timpul să te cari.

Ei nu vorbesc cu nimeni pentru că nu vor, dar tu nu vorbești cu ei fiindcă n-ai voie.

Ei nu suportă oamenii, dar se iubesc între ei.

Ei au propriile reguli și propriul Dumnezeu.

Ei reprezintă toate temerile și dorințele tale la un loc, ei sunt apreciați, venerați și disprețuiți, dar nimeni nu deschide gura în fața lor.

Când ei vin, tu pleci.

Când ei se uită la tine, tu lași capul în jos.

Toată lumea știe lucrurile astea, ca și când le-ar avea tatuate undeva. Numai eu, pierdută în lumea mea, nu știam nimic despre Shadows. Iar neștiința se plătește."

"—Erin! Uită-te la mine! îmi mârâie în ureche și încep din nou să mă zbat, lacrimile curgând în râulețe subțiri pe obrajii mei palizi.

—Dă-mi drumul! Vreau să plec!

—Nu poți să mă părăsești! Îmi aparții!

—Asta să crezi tu, criminalule! urlu și brațele sale puternice mă prind ca într-o menghină.

—Criminal? râde. Dar eu nu te-am omorât, iubito. Ți-am oferit libertatea. Libertatea de a rămâne pentru totdeauna aici, cu mine."

Academia Îngerilor Where stories live. Discover now