Academia Îngerilor

Pentru tine

Toți discipolii șușotesc plini de încântare, împărțindu-și părerile despre ceea ce urmează să se întâmple încurând.
Ei bine, aproape toți, fiindcă trei dintre ei stau încordați mai ceva ca un arc. Eu, Kailas și Dashiell.

Apoi un zgomot asurzitor scufundă clasa într-o liniște completă, fiindcă nimeni nu mai vorbește acum, ci doar privesc cu toții țintă silueta maiestuoasă, ridicată acum în picioare.
Kailas a răbufnit și-a aruncat cu scaunul în catedra Înțeleptei, făcându-o până și pe aceasta să tresară.

—Ce crezi că faci, tinere?!

  Are mâinile în șold și fața roșie. Arată cu adevărat furioasă, dar îngerul căzut nu pare să dea înapoi, nici măcar în fața unei încruntături cât jumătate din rai.

—Înțeleapto, rânjește, postându-se fără rușine la câțiva centimentri depărtare de ea. Te crezi inteligentă dacă faci rahaturi d-astea? Dacă eu nu merg pe Pământ, atunci nici șobolanii ăștia n-o vor face. Simplu ca bună-ziua. zâmbește fals

Oh, Doamne, Kailas, nu!

—Nu fi impertinent! O să te rog o singură dată: îndepărtează-te de mine și învață să-ți cunoști locul! Am decis deja că nu vei merge, obișnuiește-te cu ideea. În plus, nu ești singurul.

  Înloc să-i asculte avertismentul, face exact opusul, urcându-se dintr-o săritură cu picioarele pe catedra acesteia.
Nimeni nu mai respiră, în timp ce el își încrucișează brațele la piept, frecându-și talpa pantofilor de suprafața lucioasă.

E prea mult. Înțeleapta face un pas înapoi, șocată.

—Scuze, eram murdar. Acum...unde rămăsesem? A, da! Ceea ce faci tu se numește dis-cri-mi-na-re, iar eu sunt alergic la așa ceva. Mă iei pe Pământ, altfel o să strig în gura mare că-mi refuzi dreptul de a participa la un proiect al clasei. Și de ce? Pentru că sunt un căzut și ți-e teamă că le-aș putea face ceva creaturilor alea, dar îți sugerez să te calmezi. Pot să fiu și drăguț când vreau. râde, continuând să se plimbe fără nicio grijă pe catedră

—Cum îți-

—Nu, nu! Șhhhht! o întrerupe

Apoi se răsucește și ne fixează pe toți cu privirea, ridicându-și vesel brațele-n aer.

—Voi ce ziceți, veverițelor? Nu-i așa că arată mai bine când tace? Parcă nu mai zumzăie nimic enervant prin aer. N-aveți vreo clinică de operații pe aici? Înloc să ne pierdem vremea prin lumea oamenilor, cred că ar fi mai distractiv să asistăm la o operație de scoatere a corzilor vocale sau, cum îmi place mie să-i zic...„ușurează-i viața lui Kailas"!

Se întoarce din nou spre ea.

—Ce zici, Înțeleapto? Vrei să fi subiectul unei activități atât de indispensabile pentru noi? Știu că vrei, șmechero. îi face cu ochiul

  Ce se petrece acum îmi amintește de episodul acela în care ne-a obligat pe mine și pe Dashiell să-i ascultăm „povestea". Pare la fel de nebun ca și-atunci. Am mai spus-o și o să o mai spun: varianta aceasta de Kailas mă sperie cumplit.

  Trag adânc aer în piept și mă rog la Dumnezeu ca toată șarada asta să nu se sfârșească rău, fiindcă mi-e îngrozitor de teamă pentru el.
Chiar se așteaptă să mai meargă cu noi după această sfidare grosolană?!