Academia Îngerilor

Lecții și absențe

Când mă trezesc, primul lucru de care devin conștientă este durerea pe care o simt săgetându-mi tot corpul.

Ce Dumnezeu?

Deschid ochii și gura mi se transformă într-un „o" perfect la vederea imaginii. Sunt pe jos?

Mă ridic, gemând odată cu zgomotul care se aude. Tocmai mi-au pârâit oasele!

Privirea mea scanează locul și încremenesc când recunosc camera. Camera care nu este a mea.

Ca la un semnal, amintirile dau năvala peste mine cu forța unei lovituri mai puternice decât pot eu suporta.

Dumnezeule! Ce am făcut?

—Kailas? strig disperată, ieșind afară

Nu primesc niciun răspuns, deși continui să îi repet numele și să cutreier fiecare colțișor din casă.

Mă trântesc pe pat, în camera mea, prinzându-mi fața în palme.
Singurele cuvinte care mi se învârt la nesfârșit prin cap sunt cele pe care le-am gândit înainte să adorm.

Nu trebuia să te naști, înger v-

Dumnezeule! Cum am putut să spun așa ceva? Cum am putut să gândesc una ca asta?

Intru în tronă și mă spăl mai mult mecanic, iar momentul în care mă îmbrac se dovedește cel mai apatic dintre toate.
Trag la nimereală prima rochie care îmi cade în mână, o iau pe mine și, fără să mă uit măcar odată la imaginea mea, pornesc cu pași mici și rezervați spre Academie.

Fiecare înger simte când trebuie să meargă, căci ni se transmit niște semnale invizibile pentru ochi, dar evidente pentru minte.
N-am înțeles niciodată ce este de fapt toată această chestie, însă deja a devenit o obișnuință.
Pur și simplu mă simt atrasă spre Academie.

Exact când ajung la porți, o siluetă cunoscută apare în fața mea.
Încep să alerg și îl prind de umăr, făcându-l să își întoarcă capul surprins spre mine.

—Dalinda?

Vocea îi sună ciudat și pe chip îi observ o distanță pe care n-a mai manifestat-o până acum, vizavi de mine.

—Dashiell! De ce ai plecat așa? îl întreb

Vreau să răspundă, să intru odată în Academie și să repar dezastrul pe care l-am făcut.
Sunt convinsă că Kailas va râde de mine și probabil va profita de lucrul acesta, dar trebuie să se întoarcă acasă.

—Pentru ce să rămân? N-am vrut să te pun într-o situație neplăcută cu acel...înger.

Strâmb din nas la explicația lui.

—Sigur ești bine?

Dă din cap și îmi cere din priviri permisiunea să plece. Nu îi spun nimic și totuși el trece pe lângă mine, lăsându-mă extrem de confuză.

În timp ce fac și eu același lucru, recapitulez în minte unele lucruri.
E evident că acel „spiriduș" îl întruchipa pe Dashiell, în viziunea lui Kailas.
Borcanul...raiul?

Trec prin procesul de autentificare și îmi iau cărțile, lucru care durează ceva, căci nu îmi amintesc ziua cărui Înțelept este astăzi.

Înțeleptul Yumo.
Deși în mod normal aveam o oră cu el ieri, după Înțeleapta Sirinda, ni s-a comunicat că de acum înainte și acesta va avea propria lui zi.