Academia Îngerilor

Ferește-te de roșu

  Am înghețat. Fiori de teamă mi s-au strecurat pe șira spinării, mi-am simțit propriul corp luând foc din cauza panicii și respirația mi s-a tăiat.

  Asta era. Se zisese cu noi.

  M-am uitat înspăimântată la Kailas care îl privea încruntat pe bărbatul în halat vișiniu.

  Timpul parcă se oprise înloc minute bune, apoi pornise iar. În prag apăruseră o femeie, a cărei fețe era acoperită de o mâzgă ciudată și o fată blondă care ne privea amuzată. Avea niște picioare lungi și strălucitoare, iar întreaga ei atenție era îndreptată spre Kailas.

—Ali, ce se întâmplă? Cine sunt ăștia?

Trebuie să ne mișcăm. Mișcă-te! îmi porunceam singură, iar și iar, dar rămâneam în același loc.

—Ai sunat la poliție? a țipat domnul Ali, încolțindu-ne

—N-nu cred că este nevoie de poliție. am spus tremurând

Fata și picioarele ei minunate au început să râdă.

  Stomacul meu a făcut câteva tumbe și de nicaieri, am simțit nevoia de a urla.

—Cum ați intrat aici, huliganilor?!

  Am închis ochii, înfricoșată de veninul ce se resimțea în aer după vorbele sale.
Am încurcat-o.

  Am simțit o mișcare în stânga mea și când m-am întors l-am observat pe Kailas sărind afară din piscină.
Picăturile de apă i se prelingeau în jos, pe abdomenul gol.
Ce făcea?

—STAI PE LOC! AM ZIS SĂ STAI PE LOC!

  Bărbatul îl amenința pe Kailas. Femeia se prinsese în grabă de brațul soțului ei. Fata își musca buza și zâmbea.
Am început să tușesc zgomotos, dar nimeni nu era câtuși de puțin interesat de mine.

—Dragule, să ne calmăm. Sunt doar niște copii.

Am început să respir. Măcar nu era toată familia împotriva noastră.

—ATUNCI HAI SĂ LĂSAM TOȚI COPII SĂ-ȘI SPELE IZMENELE ÎN CURTEA NOASTRĂ! TRECI ÎN SPATELE MEU ILINCA, POATE FI PERICULOS!

—Cred și eu că e periculos. a rânjit blonda

Kailas s-a oprit, uitându-se la ea.

—Pun pariu că fata ta și-ar desface picioarele pentru mine. Chiar aici.

Am înlemnit.

—Poftim? Cum îndrăznești să vorbești așa, nenorocitule? Pun eu mâna pe tine!

  Apoi, am auzit sirenele.

Oh, nu, nu.

—Aha, stai să vezi ce o să îți desfaci tu picioarele în pușcărie, animalule! O să am grijă să regreți clipa în care te-ai hotărât să intri în casa asta!

—Haide, Alișor. Du-te și spune-le că a fost o alarmă falsă. a replicat Kailas, fixându-l cu privirea.

Da, asta era! Cum de uitasem? Oamenii îl ascultau. Puteam să scăpăm de aici!

  Dar bărbatul a început să râdă.

—Ai mult tupeu, caricatură ce ești!

  I-am văzut spatele încordându-se.
Am icnit când dintr-o săritură a fost în fața omului, apucându-l de cordonul halatului.

—Ascultă aici, căcat cu ochi. Nu știu ce ești, dar o să faci imediat cum spun, altfel o să te storc și o să te arunc la câini. Asta în primul rând. În al doilea rând, nu vrei să vezi cum reacționează caricatura asta dacă mai îndrăznești să scoți o vorbă! a mârâit