Academia Îngerilor

Viziune

—Sunt atât de confuză. murmur și îmi împreunez mâinile tremurânde

—Atunci suntem doi. spune și dă din cap spre locul liber de lângă el

  Mă îndrept spre pat exact ca un robot, fiindcă nici nu mai sunt conștientă de acțiunile mele.
Kailas a omorât-o pe Helsinka. Helsinka a fost doica lui. Îi spunea „mamă".

—Vreau să îmi spui totul, Saklas. Absolut totul. îi cer, apăsând pe fiecare cuvânt în parte

  Am obosit, pur și simplu m-am săturat să îmi fie aruncate în față jumătăți din poveste și-apoi să mi se întoarcă spatele. Îmi doresc ca măcar odată să îmi spună și mie cineva versiunea întreagă, altfel o să o iau razna din pricina ceții ce plutește acum prin mintea mea. Nu mai înțeleg nimic. Nimic.

—Ce-ar mai fi de zis? Vrei detalii?

—Nu! Vreau să îmi povestești totul, de la început până la sfârșit. După „Bătălia Albastră". Ce a pățit mama lui Kailas? De ce a rămas el aici? Când i-a îmbrobodit Lucifer mintea? Nimeni nu-mi spune nimic, Saklas. Te rog, am nevoie să clarific harababura din mintea mea!

În ciuda cuvintelor imploratoare pe care le rostesc, privirea mea e fermă.

Oftează.

—Nu știu ce ați învățat voi în Academie și ce nu, așa că oprește-mă atunci când nu înțelegi, bine? Eu nu le prea am cu povestitul. ridică din umeri

Încuviințez ușor din cap și inima începe să îmi bată mai tare în piept.

—Nu eram în relații prea bune cu Lucifer pe vremea când încă era „curat". Nu-mi plăcea toată atenția care i se dădea, așa că de fiecare dată când îi strângea pe toți în jurul lui și începea să cânte și să povestească ce abilitați noi și-a mai dezvoltat el peste noapte...mergeam să mă plimb.
S-ar putea să te șocheze acest detaliu, dar el și Înțeleptul Yumo au fost odkazi. Nu mă întreba cum, fiindcă habar n-am. Ceva i-a legat pe ei, dar n-a vrut niciodată să spună ce anume. Și bum, dintr-odată, au răsărit cei trei muschetari. Zic trei, fiindcă Raysel nu lipsea niciodată. Stăteau la „Stânca Păcii" și mai treceam uneori pe acolo. Râdeau toată ziua și se vedea de la o poștă că au ceva special.
Băi, eu n-am nicio idee despre cum îl vedeți voi acum pe Yumo, dar pe-atunci...era un adevărat măgar, deși Lucifer era clar mai bun decât el, că de asta ieșea primul la absolut orice se organiza. Ăsta măcar mai socializa și răspundea când era salutat de noi, ăștia mai puțin geniali, dar Yumo? Dracu să-l ia. Nu vorbea cu nimeni înafară de ei, trecea pe lângă îngeri fără să le arunce măcar o privire. Nimeni nu pricepea cum puteau ei să-l suporte, era ca un sloi de gheață. Eh, eu știam. Își formaseră ceva al lor și Yumo care îl ajuta pe Lucifer să o prindă pe Raysel și să o gâdile până spunea „stop", nu era același Yumo care la fiecare chestie de prin rai stătea undeva în spate, rigid, dându-și ochii peste cap atunci când cineva se apropia prea mult. Începea să învie când apăreau ei. Înmoaie pensula în trei culori diferite, stropește foaie și tadam! Ăștia erau ei.
Raysel era...mă, dacă stau să mă gândesc bine, cam ca tine, dar era mai veselă. Pe bune, fata asta râdea și ajuta pe toată lumea, non stop.
Nu o mai oprea Dumnezeu!
Lucifer era ăla după care suspina toată lumea și pe care îl cunoșteau până și florile de pe Valea Infinitului. Iar Yumo...misteriosul neprietenos.

Înghit în sec, schimbându-mi poziția.

—Și-apoi s-a întâmplat șarada cu oamenii și au fost înființate Academiile. Era ceva nou pentru noi, eram confuzi, speriați, puțin intrigați...gândește-te că am ieșit afară dimineața și am văzut rahaturile alea în care îți petreci tu timpul, răsărite din senin. Nu s-a schimbat nimic, cum erau atunci sunt și acum.
Nu e cum se crede. Lucifer n-a izbucnit din prima, de fapt era la fel de nerăbdător ca și noi și l-a sprijinit pe Dumnezeu cu noul său „proiect", dacă mă lași să îi spun așa.
Apoi au fost aleși Înțelepții. Nu știu cum s-a procedat exact, dar dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că de aici au început să se strice treburile între Yumo și Lucifer. Deși erau odkazi, el nu i-a spus nimic. Pur și simplu am fost chemați a doua zi după ce au fost construite Academiile, am intrat înăuntru și am dat de ăștia trei...arătând complet altfel.
Ceva se schimbase la ei, ca și când fuseseră îndopați cu cunoștințe. Nici măcar lumina lor nu mai era aceeași cu a noastră. Și au avut pretenția să ascultăm de ei și să îi numim „Înțelepți".