Academia Îngerilor

Gata, Dalinda!

Atenție! Limbaj vulgar, puteți să nu citiți acest capitol dacă vă deranjează.

—Uau, frate! Ce mașină e asta? întreabă Serena, făcându-l pe Kailas să zâmbească mândru

—Îți place?

—Dacă-mi place?! Parcă sunt într-o navă extraterestră! E demențială, jur! Dar acum pe bune, ce ești tu? Fiu de președinte?

Mă foiesc stânjenită.

—Nu scumpo, sunt fiul diavolului.

  Icnesc și mă întorc spre ea, ca să-i văd reacția. Începe să râdă, însă ochii îi sunt triști. Oare la ce crede ea că s-a referit el?

—Acum faci stânga. Casa mea e în capătul străzii.

  Kailas îi urmează indicația și în câteva minute oprim în fața unor porți negre. Dinăuntru se aud muzică și râsete și brusc stomacul mi se întoarce pe dos.

—Se pare că au continuat petrecerea fără tine.

—Da, am mințit că merg la magazin. oftează

  Fără să mai spună și altceva, Kailas deschide portiera și iese, iar eu sunt nevoită să fac la fel când Serena se dă și ea jos din mașină.

Bine, pot să fac asta. Trebuie să fiu alături de ea.

—O să spun că sunteți niște colegi de ai mei.

  Chiar și în bezna de afară îi pot vedea expresia de jenă întipărită pe chip, așa că mă apropii de ea și o prind cu blândețe de braț.

—Ești bine?

—Da, dar știți... colegilor. Nu prea am idee cum vă cheamă.

—Dalinda și Kailas.

  Am impresia că și obrajii mei au luat foc. De ce situația asta este atât de penibilă? Și ce căutăm noi aici, mai exact?

—Kailas și Dalinda. Nu te pune pe tine prima, egoisto!

Mă întorc spre el și mă încrunt.

—N-

—Stați, am auzit eu ceva, dar m-am gândit că poate mă înșel! Pe bune? Așa vă cheamă? Ce fel de nume sunt astea? Adică de prin ce loc?

—Din locul ăla unde sperați voi să ajungeți când dați ortul popii.

—Ce glumeț ești. îi spune ea și eu îmi prind fața în palme

Doamne, e așa greu să gândească și el înainte să vorbească?

—Tatăl nostru ne-a dat numele astea.

Dă din cap, apoi zâmbește.

—Ok, hai să o facem și pe asta.

  Când intrăm în casă, primul meu instinct e să îmi acopăr urechile și nasul.
Zgomotul e prea puternic, iar mirosul înțepător.
Alcool.

—În sufragerie.

  O urmăm pe holul ai cărui pereți sunt acoperiți cu tot felul de tablouri ciudate. Zăresc un soi de dulap plin de încălțări și lângă el o grămadă de pungi colorate.

  Am un sentiment foarte,foarte straniu și capul pieptului mă înțeapă din cauza emoțiilor.
Oare sunt mulți oameni?

  Când Serena deschide ușa și pășim înăuntru, o mulțime de perechi de ochi se întorc înspre noi.