Recenzii carti (citite 2020)

1.Fetita pe care au lasat-o in urma de Roxanne Veketzos

Intr-o noapte friguroasa din ianuarie 1941, o fetita evreica este gasita pe treptele unui bloc din Bucuresti. De vreme ce Romania s-a aliat recent cu nazistii, populatia evreiasca este in mare pericol, persecutiile fiind din ce in ce mai violente. Fetita este plasata intr-un orfelinat si adoptata in cele din urma de un cuplu instarit, fara copii, care ii pune numele Natalia. Pe masura ce se obisnuieste cu noua ei viata, fata uita cu totul de parintii care au fost fortati sa o paraseasca. Se gandeste la ei chiar si mai putin cand Romania intra sub ocupatia sovietica. Desi Natalia creste intr-o lume sumbra si fara speranta, urme ale identitatii ei strapung suprafata vietii de zi cu zi, conducand treptat la o descoperire care ii va schimba destinul. Se indragosteste in secret de Victor, un tanar impetuos care devenise prieten de familie cu mult timp in urma, cand era doar un student sarac. Natalia implineste douazeci de ani, iar ea si Victor, acum un important functionar in regimul comunist, se intalnesc din nou. De data aceasta, au o aventura pasionala, in ciuda obstacolelor care ii inconjoara si a secretelor intunecate ale lui Victor. Cand Nataliei ii este oferita brusc o sansa unica la libertate, Victor este hotarat sa o ajute sa scape, chiar daca asta inseamna sa o piarda. Natalia trebuie sa ia o decizie dureroasa: sa ramana in Bucuresti cu parintii sai adoptivi si cu barbatul pe care a ajuns sa-l iubeasca sau sa profite de sansa de a-si trai in cele din urma viata si de a se confrunta cu enigma dureroasa a trecutului ei.

Îmi place să citesc genul acesta de povești, (despre al doilea război mondial și evrei, despre supraviețuire si situatii critice) așadar, Fetita pe care au lasat-o în urmă s-a nimerit la fix.

Mi-a plăcut.

Povestea, cutremurătoare de altfel, este scrisă atât de frumos încât te prinde de la primele pagini.

Încă nu îmi vine sa cred că este un roman de debut. Mi se pare așa de bine scris... Este frumos structurat, împărțit în momente clare și având personaje credibile. Cartea asta este muncită. Este documentată și acest lucru se vede.

Povestea este despre Natalia, o fetiță evreică, pe care părinții ei disperați să o scape cu viață, aleg să o lase pe treptele unei case, sperând că cineva se va îngriji de ea și astfel va avea șanse de supraviețuire. Povestea nu este despre abandon, asa cum sugerează poate titlul, (pentru ca părinții ei, nu au parasit-o de fapt niciodată.), ci despre dragostea fără margini, despre iubirea necondiționată și despre sacrificiu.

Bunica mea s-a născut în 1920. Mi-a povestit multe lucruri din tinerețea ei și pot să spun că majoritatea se aseamănă cu ce am citit aici. Era tânără si proaspăt căsătorită cu doi copii atunci când soțul i-a murit pe front. Neputând să-i întrețină pe ambii, a trebuit să dea unul de suflet (așa se spunea pe vremea aia la adopție). Odata am intrebat-o cum a putut să aleagă între cei doi copii? Mi-a spus că a fost cea mai grea alegere pe care a trebuit să o facă și că nu e zi de la Dumnezeu să nu o regrete. Nu că ar fi vrut să aleagă altfel, ci ar fi vrut să nu aleagă deloc... dar, asta a fost. Asta a facut războiul. Ceea ce este așternut în paginile acestei cărți este doar o situație... o saga a unei familii... dar câte altele or mai fi fost? Câți copii rămași orfani? Câte familii dezrădăcinate? Câte case distruse? Nu vom stii niciodată.

A fost rău, pentru toata lumea. Au suferit. Unii mai mult decât alții și acele lucruri nu au fost uitate niciodată.

Cartea asta ar trebui citită de toți adolescenții zilelor noastre, pentru a învăța să aprecieze mai mult lucrurile pe care le au, pentru a deveni mai conștienți de ceea ce îi înconjoară si de istoria acelor vremuri.

Nu este o carte de căpătâi, însă merită toată aprecierea. Este o filă de istorie, narată frumos. Fotografiile de la final mi-au atins sufletul.

Recomand povestea. 4☆.