Recenzii carti (citite 2020)

36. Apărarea are cuvîntul de Petre Bellu

„Nu stiu daca Petre Bellu va fi in stare sa mai scrie o lucrare de calitatea si trairea celei de fata, dar stiu ca o poveste moderna atat de naturala si care sa te subjuge chiar de la prima pagina nu exista in literatura noastra contemporana, iar in cea universala, opere asemanatoare se pot numara pe degete. [...] Asemenea opere raman unice." (Panait Istrati )

Apărarea are cuvântul... uf... tocmai ce am terminat de citit cartea și sunt într-o stare inexplicabilă... am lacrimi pe obraji și încerc să asimilez tot ce am citit... dar, e atât de greu...
Ce poveste! Ce carte!
Atât de frumos scrisă și neașteptat de profundă...
Povestea este scrisă la persoana întâi, astfel sentimentele personajului principal sunt mult mai intens simțite. Sau, cel puțin pentru mine așa a fost.
Titlul nu este ales întâmplător pentru că toată cartea este o depoziție a faptelor întâmplate, dar povestite de la firul ierbii, ușurând astfel cititorului înțelegerea lucrurilor întâmplate.
Ne este prezentată viața unui copil bastard, născut și crescut într-un bordel, care înfruntă etichetele oamenilor, răutatea și nedreptatea. Acest băiat, ajunge adolescent, apoi adult, dar cum la omul sărac nici boii nu trag, faptul că este frumos si deștept, nu îi este îndeajuns pentru a putea fi acceptat.
Acțiunea se petrece în București în mare parte, apoi la maturitatea personajului, autorul ne duce pe meleagurile holdelor de grâu și a conacelor de țară.
Nu știu cum sa descriu această carte, decât excepțional scrisă.
Trăirile personajului, alegerile lui, greșelile și eșecurile, precum și izbândele și dragostea pe care o are de oferit, m-au ținut captivă câteva ore și acum ca am terminat de citit, simt un gol...
Finalul, neașteptat e de înțeles. Nu-l pot accepta, dar îl înțeleg. Deși tot timpul am știut că se află în boxa acuzaților pentru ca a ucis pe cineva, nu mi-ar fi trecut prin cap niciodată pe cine. Când am aflat, nu am știut dacă să mă revolt sau nu... pentru că privind în urmă totul are sens. Uneori, e prea mult. Nu mai zic altceva pentru ca ar fi păcat să stric bucuria lecturii... dar credeti-mă, cartea merită să fie citită.
Nu este o carte cunoscută, e veche și poate nu la modă (ar spune unii), dar este o carte de citit. Pentru mine e de 5 ☆ și aterizează direct în raftul de favorite.
"Sunt oameni care afirmă că există un Dumnezeu care conduce totul, dar nimeni nu spune clar adevărul, că omul a creat pe Dumnezeu, tocmai fiindcă avea nevoie de iluzii. Nimic nu hrănește sufletul ca iluziile. Dar și iluziile și sufletul și Dumnezeirea sunt nimic! Adevarul este omul. Omul de mâine!..."

"Pentru oameni tot bastard rămăsesem. Cine șterge prima impresie din mintea oamenilor? Nici chiar vremea."

"Oamenii de azi sunt legați de prejudecăți, dacă nu urăsc sau iubesc, nu pot trăi."