Recenzii carti (citite 2020)

23. O mamă perfectă de Aimee Molloy

O seara in oras. Cateva ore de distractie. Asta e tot ce ar fi trebuit sa fie.

Isi spun Mamele din Mai - un grup de proaspete mamici ai caror copii sau nascut in aceeasi luna. De doua ori pe saptamana se intalnesc in Prospect Park din Brooklyn ca sa petreaca putin timp impreuna.

Atunci cand femeile ies sa bea ceva la barul din cartier, tot cesi doresc este sa ia o pauza de la rutina zilnica. Dar, intro noapte fierbinte de 4 iulie, ceva teribil se intampla: unul dintre copii dispare din patutul lui. Winnie, o mama singura, a ezitat sal lase pe Midas, baietelul ei de sase saptamani, cu o bona, dar colegele sale de la Mamele din Mai au insistat ca totul va fi bine. Acum copilul a disparut. Ceea ce urmeaza este o cursa contracronometru pentru al gasi pe Midas, in timpul careia o multime de secrete ies la iveala, casniciile sunt puse la incercare si prieteniile sunt distruse.

O mamă perfectă este genul de carte pe care o citești repede, pentru că are mult dialog, iar exprimarea lejeră a autoarei nu solicită prea mult.

Nu știu să spun dacă mi-a plăcut, sau nu această carte. Sentimentele ce mă încearcă, acum că abia am terminat de citit, sunt diverse.

M-a enervat puțin și cred că de-aia nu pot să spun clar că mi-a plăcut... dar nici nu mi-a displăcut. ;)))

Povestea este interesantă (o seara a fetelor se termina cu răpirea unui copil... cine si de ce l-a răpit?), dar nu am rezonat deloc cu felul în care aceasta a fost construită. Mi-ar fi placut să descopăr un polițist care face genul ăsta de anchetă și nu un grup de mame lăuze, ba chiar și ușor depresive. Aleargă ca nebunele de colo-colo sperând să descopere ce s-a întâmplat cu Midas, ajungând aproape să își ignore proprii copii. Adică, poliția e doar o adunătură de ratardati, iar ele mari detective. Ma bufneste și rasul. Asta m-a enervat, nu modul de scriere, (chiar dacă e usor amețitor schimbarea asta de perspective) nu povestea în sine, ci lipsa ei de veridicitate. Cartea poate că tratează un subiect sensibil și des intalnit (răpirile de nou născuți), dar ar fi fost altfel dacă ar fi construit povestea ca un thriller, nu ca o întâlnire a mămicilor de mai.

Cartea seamănă izbitor cu serialul neveste disperate, sau cel putin eu asta am simtit. Parcă aș fi urmărit un episod din film.

Sfaturile de la începutul fiecărui capitol (atât de enervanteeeeee) sunt aceleasi pe care le întâlnim pe toate grupurile de mamici atotștiutoare. N-am suportat niciodată genul asta de grupulete, așa că nu e nimic surprinzător în faptul că le-am citit superficial, râzând chiar. Teoria bate-o vina. ;))) Unele ar spune că sunt esentiale, mie mi s-au parut enervante.

In fine, am scris o grămadă și nu știu dacă am fost clară. Povestea nu e rea, pe mine m-a iritat și m-a făcut să-mi dau ochii peste cap de câteva ori, dar chiar și așa m-a ținut până la final cu întrebarea in minte: Cine l-a răpit pe Midas?, ceea ce înseamnă că ceva bun are...

Autoarea a subliniat binisor sentimentele si trairile unei mame la început de drum... asta mai salvează puțin, cred.

3 stele și dacă vreți dati-i o șansă, dar să nu aveți așteptări prea mari. Atât.