Recenzii carti (citite 2020)

62. Adulții ăștia! de Caroline Hulse

Claire si Matt au divortat, dar, la un moment dat, au hotarat ca fiicei lor i-ar prinde bine sa petreaca un Craciun "normal", in familie. Niciunul nu mai are habar a cui a fost ideea sau cine a propus sa ii invite si pe noii lor parteneri. Cert e ca Matt a venit cu iubita lui, Alex cea haioasa, desteapta si extrem de rabdatoare, iar Claire l-a adus pe Patrick, un atlet care se antreneaza pentru triatlon si e numai bun de insuratoare. Iar fiica lor, Scarlett, l-a luat cu sine pe prietenul ei imaginar, Posey, care-i un... iepure.

Asa ca s-au trezit blocati toti cinci (sau sase?) intr-o vacanta plina de "activitati amuzante" pe care cei mari le suporta doar strangand din dinti, band vartos dupa ce o trimit pe Scarlett la culcare si dezvaluind secrete mult prea personale din trecut. Si, cu toate ca si-au propus cu totii sa se poarte "ca niste oameni in toata firea", "ca niste adulti responsabili", in curand, vacanta lor, transformata intr-un adevarat butoi cu pulbere, ia sfarsit acolo unde incepe povestea cartii: cu un telefon dat la Salvare si sosirea unei ambulante la parcul de vacanta Happy Forest, langa grota lui Mos Craciun, peste drum de locul de fumat al spiridusilor...

Poate unora nu li se va părea amuzantă cartea asta, (pentru că in realitate nu prea este), dar mie mi s-a parut, pentru că povestea în sine e dubioasă și trasă de păr. Asa ceva nu se poate întâmpla în viața reală, decât dacă oamenii sunt idioți. N-are cum altfel...

Mi s-a parut amuzantă faza când e amintita Katniss din Jocurile foamei cu arcul ei, mi s-a părut amuzantă faza cu fazanul, m-au distrat dialogurile dintre fetiță și iepurele ei, m-a amuzat Patrick cu Ironmann al lui și întrecerile lui tâmpite, m-a amuzat Clare cea perfectă care nu era chiar atât de perfectă, m-a amuzat Alex care deși era într-o ceață totală, încă îi dadea lui Matt circumstante atenuante, m-au amuzat dialogurile adulților, ce erau mai degrabă niste înțepături politicoase, nush, m-a amuzat cartea asta pentru că am perceput-o de la început că o parodie a cuplurilor divorțate care viseaza la o familie extinsa. Na, aici familie extinsa! ���

Personajele sunt bine creionate, gândurile lor mi s-au parut sincere, însă tot ceea ce făceau și spuneau, nu avea nicio treabă cu realitatea. (Ironic, cred că multi facem asta în viața de zi cu zi. Să spunem una și să gândim cu totul altceva.)

Clare și Matt sunt părinții lui Scarlet, Alex e partenera lui Matt, Patrick este partenerul lui Clare și toti, împreună cu una bucată iepure imaginar, aleg să meargă într-o vacanță de Crăciun. Adevarul e că ce poate ieși nașpa din treaba asta? Vă zic eu: totul. Oricât de civilizată ar fi o relație dintre doi oameni divorțati, care au un copil împreună, oricât de mult și-ar dori ca lucrurile să fie relaxate și fără probleme, e imposibil. Și această carte demonstrează de ce. Lăsând la o parte incidentul cu săgeata, excursia era din start o carte jucată prost pentru ambele cupluri. A fost prea mult.

M-a ținut un pic în sah, că nu știam cine pe cine a rănit, și mai ales de ce, dar pe măsură ce avansam cu lectura, motivele îmi apăreau în fața, (toți aveau motive, toți erau nesiguri, toți erau într-un loc nepotrivit, într-o companie de familie extinsă-nefirească, așa că putea fi oricine), dar am fost surprinsă de adevăr.

Imbarligatura de gânduri și trăiri ale personajelor, a subliniat perfect tot ceea ce a însemnat acel concediu. Autoarea s-a axat mai mult pe Alex și Patrick si pe trăirile lor, precum și pe Scarlet, dar toate personajele au avut propria identitate. Erau mult prea diferiți. Si aici nu ma refer numai la fizic (Matt-claie de păr, leneș, Patrick-chelios,super calculat, sportiv) ci la un tot unitar. Luati separat, niciunul nu era bau-bau, dar puși laolaltă...pf...

M-au amuzat pasajele de interogatoriu si felul in care erau percepute, din exterior, anumite faze intamplate. Asta demonstreaza încă o dată cât de diferită poate fi perceptia omului si cât de mult place bârfa sau can-can-ul.

Nu pot să spun că mi-a plăcut cartea, dar nici că mi-a displăcut. E undeva la mijloc.

A fost o lectură ușoară, pe care am savurat-o, încercând să înțeleg ce dracu a fost in mintea autoarei când a scris-o. Tare mult mi-aș dori să aflu. :))))

In fine. Îi dau 3 stele.