90. Divortul perfect de Francesca Clementis

54 0 0
                                    

Divortul perfect are ca subiect o relatie mai putin obisnuita: Jenny si Mark par sa fi fost dintotdeauna un cuplu, desi a trecut o vesnicie pana au hotarat sa se casatoreasca. Dar mariajul a adus cu sine o sumedenie de probleme carora este prea complicat si dureros sa le faca fata. In aceste conditii, divortul le apare ca singura solutie rezonabila. Numai ca o relatie perfecta merita un divort perfect si ambii parteneri se straduiesc din rasputeri sa se arate la inaltimea situatiei: in cazul lor, nu vor exista certuri meschine legate de casa, impartirea bunurilor sau mentinerea relatiei cu prietenii comuni. Dar asta pana cand acestia din urma ajung sa aiba si ei un cuvant de spus...

Divortul perfect, nu e chiar atât de perfect pe cât se vrea a fi. Jenny si Mark sunt împreună de 19 ani. În al 19-lea an, decid să se căsătorească. Toate bune si frumoase, numai că apare prima lor dispută: ea își dorește un copil, el nu. Astfel, după numai 8 luni de la nuntă, decid să se despartă. Nu vor sa faca acest lucru precum toate cuplurile, ci vor sa aiba parte de divortul perfect. De aici, încep să se complice lucrurile. Își împart bunurile, dar locuiesc în continuare în aceeași casă. Cei dragi si toți prietenii sunt debusolați de situatia in care cei doi se afla. Nu isi explica cum două persoane menite să fie împreună, brusc nu mai pot fi împreună. Ea încearcă o altă relație, dar aceasta esuaza lamentabil, fiind pentru prima dată în viață, părăsită. El are parte de o aventură, dar la fel, fără să aibă finalitate.

Ce m-a enervat la cartea asta au fost personajele. Sunt atât e imbecile si slabe, încât de câteva ori mi-a venit să dau cu cartea de pământ. În plus, în povestea asta nu se intampla nimic notabil. Se despart doi oameni și totul se duce dracului, asa si? De ce nu poate nimeni sa-si asume alegerile? De ce se dau de ceasul morții dupa ce au gresit cu buna stiinta? Unde este asumarea? Nu este, sau eu n-am vazut-o.

Cartea asta are aproape 500 de pagini de nimic. O aiureală, ce putea fi maxim scrisă pe 300 de pagini... Nu e amuzantă... n-am ras nici macar o data, iar dialogurile sunt puerile si slabuțe. Nu mi-a plăcut. Sau poate nu am fost in cea mai bună dispoziție pt ea. 2 stele.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 07, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Recenzii carti (citite 2020)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum