Recenzii carti (citite 2020)

85. Biblioteca invizibila de Genevieve Cogman

Irene este un agent special al Bibliotecii, organizatia secreta care strange cele mai importante carti din toate universurile paralele. Alaturi de Kai, enigmaticul ei ucenic, este trimisa intr-o Londra infestata de haos, unde legile naturale sunt modificate de supranatural si magie. Misiunea lor? Sa recupereze o varianta unica a povestilor Fratilor Grimm.

Ajunsi acolo, Irene si Kai sunt prinsi intr-un labirint de pericole, indicii contradictorii, societati secrete, dragoni, vampiri, reptile din metal si roboti controlati prin magie. Nu doar vietile lor si reputatia Bibliotecii sunt in pericol, ci realitatea insasi.
Biblioteca invizibilă este genul de carte pe care nu am habar unde să o încadrez și asta mi se întâmplă foarte rar, doar că e un amestec de fantasy - cu lumi alternative, detectivi fantastici, zeppeline, vampiri, dragoni, spiridusi, vârcolaci, gargui, zâne... care m-a ametit definitiv.
Irene este bibliotecar al unei instituții fantastice care adună carti/manuscrise din lumi paralele. Rolul ei este de a găsi cărțile ce îi sunt cerute de către mentorul său.
Povestea în sine nu este rea, ba chiar mi s-a părut originală, dar este foarte obositoare. Sunt prea multe nume de ținut minte, o grămadă de personaje care au o mulțime de puteri, iar acțiunea, deși cursiva, devine la un moment dat haotică. Sigur nu voi continua seria. Mă gândesc cum este pentru un adolescent să citească această carte... cred că n-ar înțelege nimic, jur. Este o salată cu de toate, dar fără gust. Poate dacă autoarea s-ar fi axat pe mai putine personaje și actiuni, ar fi ieșit o poveste mai ușor de asimilat, așa însă, am avut momente când a trebuit să recitesc fraze întregi pentru că aveam impresia că mi-a scăpat ceva, sau pt că nu înțelegeam ce a vrut să spună. Îmi plac distopiile și cărțile fantasy, iubesc cărțile cu vampiri, iar asta promitea a fi o carte interesantă (mai ales pentru o impatimita a cititului precum sunt eu), dar m-am bucurat când am terminat-o de citit, și asta spune multe. Am simtit un fel de eliberare.
Irene e simpatică, la fel si Kai, și sunt ușor de plăcut, dar nu îndeajuns încât să mă facă să-mi doresc să le descopăr în continuare povestea. 2 stele îi dau.