Recenzii carti (citite 2020)

12. Jurnalul Albastru de James Levine

Jurnalul albastru spune povestea teribilă și cutremurătoare a unei fetițe indiene, vândută de tatăl ei si forțată să devină prostituată. Batuk se foloseste de puterea imaginației și a scrisului pentru a-și depăși existența tragică și a face față situației în care se află, astfel că sub forma unui jurnal, cartea capătă contur si ne dezvaluie lucruri pe care, chiar daca le cunoaștem, refuzăm să le dăm glas.
Cartea pornește de la o imagine reală, un tablou sfâșietor care l-a frapat pe autor, și de aici ideea pentru romanul de față.
Jurnalul albastru este fără îndoială o carte zguduitoare. Ea atinge realitățile dureroase ale lumii în care trăim, în care banii fac legea, iar puterea este exercitată în toate formele ei.
Batuk este o victimă a familiei sale și a întregii societăți. Este doar una dintre miile de ființe traficate care au parte de destine asemănătoare, una dintre persoanele care știu din start că salvarea nu este ceva care stă după colț.
Povestea fetei este o oglindă a mizeriei umane în care ne adâncim cu fiecare zi a existenței noastre, este o analiză atentă a degradării în care societatea se scaldă fără a face ceva pentru a ieși la suprafață.
Soarta lui Batuk poate fi generalizată, (chiar mi-a amintit de Ali din Necredincioasa, care la fel are parte de o grămadă de lucruri groaznice), pentru că indiferent că vrem să deschidem ochii sau nu, lucrurile astea se întâmplă... unora li se fură dreptul la viață, la vise si li se schimbă destinul, distrugându-le sufletele și masacrându-i fără milă.
Nu știu ce să spun mai mult, este o carte extrem de tristă și acum că abia am terminat-o simt o apăsare în piept de care nu pot să scap. Este o poveste cutremurătoare pe care am citit-o cu lacrimi în ochi. Cred că povestea asta m-a marcat și mai cred că îmi va rămâne în minte mult timp de acum înainte.
Am tot citit dea lungul timpului cărți ce tratau același subiect, însă niciuna nu a fost atât de completă și atât de dură. Nu știu cum a reușit autorul să se transpună în mintea unei fetițe de 15 ani, dar a facut-o într-un mod extraordinar. Fiind scrisă la persoana întâi, am simțit tristețea și neputința fetei foarte adânc.
Cred că dacă aș fi știut despre ce este cartea, nu aș fi citit-o... dar, m-a atras coperta... și asta a fost. O dată ce m-am apucat de ea, nu am mai putut-o lăsa din mână... deși am fost copleșită, am sperat din suflet să aiba un final fericit. Nu vă spun cum se termină, dar dacă va tentează zic să-i acordați o sansă.
Dacă mi-a plăcut? Nu! Tot ce pațeste Batuk este gresit si nedrept. Dacă e o carte bună? Da! Autorul a expus un caz (din sutele de mii), pe care noi, toți ceilalți, trebuie să-l cunoastem.
Este o carte de 5 stele dupa parerea mea, chiar daca extrem de greu de citit si super dificil de inteles. Pentru ca nu e nimic de inteles... e doar de plâns.