Recenzii carti (citite 2020)

47. Baiatul de pe pod de M.R. Carey

Oamenii de stiinta si militarii din statia Rosalind Franklin lucreaza cu disperare sa salveze lumea de pandemia ce ameninta sa distruga intreaga civilizatie.

Greaves, un baiat de cincisprezece ani, instabil emotional, eminent in stiintele naturii, dar marginalizat de adultii din statie, pare sa fi gasit leacul.

Dar, aflati in pragul colapsului, destabilizati de anxietatea si disperarea celor care stiu ca de ei depinde salvarea tuturor, oamenii nu iau intotdeauna cele mai bune decizii.

Am citit Fata cu toate darurile în urmă cu multisor și nu-mi mai aminteam mare lucru despre poveste, apoi uitându-mă că i-am dat 3 stele pe goodreads, am devenit sceptică cu Băiatul de pe pod, dar acum mă bucur că nu am renunțat să o citesc. Mi-a plăcut mai mult decât prima carte, sau poate am avut altă stare, cu toată izolarea și Coronavirus care ne îngrozește pe toți... o distopie despre o anomalie ce distruge lumea a venit la fix.

Începutul l-am parcurs greoi pt că n-are zvac, e plat și vorbește mult despre ceea ce fac cei trimisi în misiunea de găsire a tratamentului, dar ușor, ușor, pe măsură ce timpul trecea cartea m-a prins și nu mi-a mai dat drumul până la final.

Povestea asta nu este decât despre o boală și lupta oamenilor de a o învinge, nu este numai despre o mână de oameni care supraviețuiesc, ci este despre acceptare, schimbare, sacrificiu, prietenie, loialitate și bunătate.

L-am adorat pe copilul autist care deși a găsit tratamentul, a ales sacrifiul suprem pentru a nu crea o tragedie. Mi s-a parut atât de emoționant. Recunosc, am plâns. Mi-a plăcut determinarea doamnei doctor de a-și salva copilul... Nu stiu, mi-a plăcut.

Viața în interiorul lui Rosie, masina blindată care îi apara de ce era afară nu este ușoară, dar ei fac o grămadă de lucruri ca la final expediția să fie un succes.

Nu stiu daca m-am așteptat la acest final, este unul oarecum pozitiv, dar la câtă violență si agresivitate am avut parte de-a lungul poveștii... mă gândeam că va fi ceva sumbru. Mă bucur că n-a fost.

Ce mi a plăcut cel mai mult a fost faptul că deși acțiunea e focusata pe un număr mic de personaje, fiecare are parte de propria poveste, așadar ai posibilitatea să-i descoperi pe toți.

Este o carte ce se citeste relativ usor, dar care te pune pe gânduri, dacă e să faci o legătură cu ceea ce trăim în zilele noastre.

E o carte tristă, dar cumva pe mine nu m-a întristat, ci mi-a dat forță să cred că orice rău are până la urmă un final. De orice fel.

Îi dau 4 stele.