16. Fata şi marea de Maureen Johnson

55 1 0
                                    

Aceasta este vara pe care Clio a asteptat-o toata viata ei. Scoala s-a terminat. Are o slujba grozava si tocmai l-a cunoscut pe baiatul visurilor ei. Lucrurile nici ca ar putea sta mai bine. Era si timpul sa i se intample si ei lucruri normale. Botezata dupa cea mai cunoscuta muza din istorie, aproape celebra inca de la varsta de unsprezece ani cand a inventat un joc impreuna cu tatal ei si a strabatut tara ca sa-l promoveze... a avut o calatorie ciudata pana acum. O parte din aceasta calatorie suna bine pe hartie, multe lucruri suna bine pe hartie, dar asta nu inseamna ca sunt chiar asa. Caci acum, la saptesprezece ani, familia ei e destramata, banii s-au terminat, tatal ei, pe vremuri cea mai apropiata persoana a ei, a devenit un ciudat. De multe ori, Clio nici macar nu stie unde e. Asa ca nu e foarte fericita cand apare si planurile ei pentru vara sunt in pericol. Se trezeste insa cu un bilet doar dus pentru Italia, unde trebuie sa-l intalneasca. El nu-i spune decat ca planurile pentru urmatoarele zece saptamani includ o barca.

Fata și marea este povestea adolescentei Clio, care este nevoită să-și petreacă vacanța de vară, alături de tatăl ei, pe un vas. Doar că, acest lucru nu înseamnă că va sta la soare și va naviga pe internet... așa cum crede, ci înseamnă că va lua parte la planul secret al tatălui și al iubitei sale, de a descoperi o epavă care ascunde un mare secret ce ar putea schimba istoria omenirii.

În esență subiectul pare interesant, dar e atât de plictisitor scrisă cartea asta că mi-au trebuit 4 zile să o termin. O eternitate. ;))

Dialogul este foarte prostesc. Mai ales intre Elsa, Aiden și Clio. Nici nu zici că au 17 ani. În plus nimic nu e verosimil în poveste. Lucrurile pe care ei le întreprind, modul în care ies din situații limită... hai să fim serioși...

Autoarea a încercat să scoată ceva drăguț, dar mie mi s-a parut doar o salată de lucruri.

Relația tensionată dintre Clio si tatăl ei m-a scos din minți. Zici că erau la serviciile secrete... atâta secretomanie. Elsei, Juliei si lui Martin, nu prea le-am găsit rostul în poveste... nu fac nimic notabil și nu schimbă cu nimic ecuația poveștii. În fine, nu o mai lungesc. Nu e cine stie ce, e o carte slabuță și plictisitoare. Are o coperta drăguță, are un plot interesant, dar nu mi-a plăcut.

A, a fost ceva ce mi-a plăcut însă. Detaliile cu care au fost creionate zonele pe unde aceștia au umblat. Am descoperit o bucățică de Italia ce m-a cucerit. Dacă sunt și pasionați de scufundări, cartea are destule detalii despre asta.

Chiar și așa nu pot sa-i dau mai mult de 3 stele..

Recenzii carti (citite 2020)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum