Recenzii carti (citite 2020)

86. Sub hipnoza de Lars Kepler

Intra in mintea victimei pentru a putea gasi criminalul: un roman politist neobisnuit!
In toiul unei nopti teribile de decembrie, psihiatrul Erik Maria Bark este trezit brusc de un telefon primit de la spitalul din Stockholm. Detectivul Joona Linna ii solicita urgent ajutorul in vederea tratarii unui pacient aflat in stare de inconstienta, dupa o trauma severa. Daca Erik reuseste sa comunice prin hipnoza cu baiatul inconstient, politia ar putea afla raspunsul la intrebarea cine i-a ucis in mod brutal parintii si sora mai mica.
Au trecut insa 10 ani de cand Erik nu a mai practicat hipnoza. De cand si-a propus sa nu o mai faca.
Amintiri dureroase din perioada aceea il coplesesc si-l determina sa refuze sa sprijine politia. Cand, intr-un final, Erik accepta totusi sa se implice, se dezlantuie un suvoi ametitor de intamplari neprevazute.

Traversand in toiul noptii un Stockholm mai sumbru si mai glacial ca niciodata, psihiatrul Erik simte deja ca, in ciuda rezistentelor, isi va incalca promisiunea pentru a incerca sa salveze o viata. Ceea ce nu stie el este ca destinul familiei sale va fi schimbat dramatic.

Sub hipnoză este un thriller neobișnuit, pentru că deși seria îl are în prim plan pe detectiv, acțiunea se învârte în jurul doctorului. Erik este cel pus constant sub lupa autorilor, iar asta e inedit, pentru că el nu este polițist. În plus, cartea merge pe două investigații- o crimă macabră asupra unei întregi familii și o răpire. Pe măsură ce se dezvolta povestea, bănuielile mele se îndreptau spre ceea ce era evident, însă m-am înșelat. Asta mi-a plăcut. A fost binevenit și capitolul în care ne este dezvăluita activitatea lui Erik, cu hipnoza din grupul lui de pacienți, pentru că lucrurile s-au legat mai bine spre final.

Personajele sunt destul de bine creionate. Pot închide ochii și mi-i pot imagina pe fiecare, ba mai mult dialogul și acțiunile întreprinse de aceștia le da o anume unicitate.

Este o carte bunicică, ce m-a ținut o jumătate de noapte trează. N-am putut să o las din mână, până când n-am aflat deznodământul, dar nu regret. După ultima serie citită, scrisă de un autor nordic, și de care nu am fost foarte încântată, cartea asta a reușit să mă captiveze și să mă facă să-mi doresc să descopăr ce și cine se află în spatele răpiri lui Benjamin... dar și cum se termina investigația principală a detectivului.

Nu m-am dat în vânt după Simone, soția lui Erik, pentru că mi s-a părut un pic superficială în relația cu soțul ei, dar îi ofer circumstanțe atenuante... fiul ei era dispărut.

Cartea este o împletitură de ițe pe care mi-am dorit până în ultima clipă să le desfac.

Mi-a plăcut. Îi dau 5 stele și o recomand celor care iubesc acest gen.