Recenzii carti (citite 2020)

84. Surorile Spring de Anna Todd

Surorile Spring - Meg, Jo, Beth si Amy - traiesc in baza militara din New Orleans. Desi au firi foarte diferite, cu un tata aflat in misiune in Irak si cu o mama care pare sa ascunda ceva, greutatile si temerile lor sunt aceleasi, toate straduindu-se sa-si croiasca un drum in viata.
Sora cea mare, Meg, se va casatori cu un ofiter si va intra in lumea armatei, asemenea atator femei pe care le admira. Beth, cea care duce greul in familie, se teme sa plece de acasa, fiind convinsa ca nu va afla niciodata care ii este adevarata identitate. In schimb, Jo nu vrea decat sa plece: isi doreste o viata la New York si o cariera in jurnalism, care s-o ajute sa schimbe lumea. Amy, cea mai mica, le urmareste pe surorile ei si invata de la ele lectii esentiale despre viata
Plin de romantism, umor si dramatism, Surorile Spring, o reinterpretare moderna a Micutelor doamne de Louisa May Alcott, transpune temele acestei povesti clasice - dragostea, razboiul, statutul social, adolescenta si familia - in limbajul secolului XXI.

Am jurat că după seria After, nu voi mai citi nimic de la această autoare, dar masochismul de care dau dovadă uneori, m-a făcut să nu-mi ascult glasul interior... așa că am citit-o. Ce tâmpita sunt câteodată. Cartea e slabuță spre praf. Poate că nu e la fel de prost scrisă ca seria After, dar nici vreo mare evoluție nu am descoperit.

Avem în față patru surori cu vârste între 12 și 19 ani care traiesc împreună cu mama lor într-o bază militară americană. Se vrea a fi o lecție de viață, despre maturizare, despre puterea de a-ți alege propriul drum, dar e o lălăială cu niste personaje enervante, fără sare și piper. Da, sunt diferite... Da, au conflicte... Asta poate să le dea credibilitate, însă eu n-am rezonat cu niciuna. Meg este o curvistina, Beth suferă de iesitul în spațiile deschise, Jo își urăște surorile, Amy este o răsfățată, iar mama fetelor aproape o betiva.

Familia asta este oribilă și oricât am încercat, nu am putut să mă conectez cu ea.

În plus ce m-a enervat a fost constanta cu care autoarea încerca să le scuze faptele fetelor.. vai Amy are numai 12 ani, deaia ia decizii greșit, deaia este atât de rea, nu știe cum e viața... sau Jo nu știe nimic despre dragoste, dar e de înțeles are 17 ani. Hai ma lasi! Vârsta nu este un argument.

Am citit pe fb că acest roman este un remake contemporan al unei cărți clasice, dar n-am reținut care și nici nu mi-am bătut capul, dar cât de fără imaginație să fi, încât să rescri o carte deja scrisă? Și care ar fi scopul? Mi se pare aiurea. Îmi mențin ideea că autoarea asta nu trebuia să părăsească wattpad-ul, dar asta este doar părerea mea. În fine. 1 stea. Pierdere de timp.