Recenzii carti (citite 2020)

3.Un nou inceput de Kristin Hannah

''Alaska, 1974.
Imprevizibila. Necrutatoare. Neimblanzita.
Pentru o familie aflata in criza, este proba de supravietuire suprema.
Leni, fiica adolescenta a sotilor Ernt si Cora Allbright, prinsa in relatia pasionala si furtunoasa dintre parintii ei, indrazneste sa spere ca un nou camin in Alaska va aduce cu sine un viitor mai bun pentru familia sa. Mama ei va face orice pentru barbatul pe care il iubeste, chiar daca asta inseamna sa-l urmeze in necunoscut.
La inceput, Alaska pare sa fie raspunsul la problemele lor. Zilele lungi, insorite si generozitatea localnicilor suplinesc lipsa de experienta si de resurse a familiei. Dar, pe masura ce se apropie iarna si intunericul coboara peste Alaska, familia incepe sa se destrame. Leni il intalneste insa pe Matthew, iar acesta - grijuliu, bun, curajos - o face sa creada in posibilitatea unei vieti mai bune
Un nou inceput este o poveste indrazneata si emotionanta despre dragoste si pierdere, despre lupta pentru supravietuire si salbaticia care salasluieste nu doar in natura, ci si in fiinta umana.''

Spun încă de la început că sunt fan al scriiturii acestei autoare... tot ce am citit de la ea mi-a plăcut, asa că să nu vă mire faptul că nu voi spune nimic rău despre această carte. Nici n-aș avea ce, sinceră sa fiu. Hannah are un stil care se mulează perfect pe preferințele mele. Scrie curat. Scrie despre familie, despre iubire, despre prietenie și așa cum m-am așteptat nici această poveste nu face exceptie.

Un nou început este o lecție de viață, a unei familii aparent fericite, dar care are parte de o grămadă de situații critice, care îi pun la încercare.

Mi-au placut personajele. Au fost creionate minuțios și ce mi s-a părut cel mai frumos lucru aici, a fost faptul că au avut trăiri intense ce au dat poveștii o mulțime de sentimente.

Bine, dar asta nu e nicio surpriză pentru ca daca ar fi să numesc un autor care scrie "emotie", Hannah e prima pe lista mea. Nu stiu sa fi fost carte de a ei la care sa nu fi plâns. Cred ca deaia de fiecare dată când apare ceva nou, amân momentul până când simt că sunt pregătită.

Recunosc ca nu am fost cine stie ce pregătită pentru cartea asta. Am citit descrierea, aveam cât de cât habar de ce voi descoperi în paginile ei, dar tot m-a copleșit.

Mi s-a părut foarte tristă povestea. Atât de tristă, încât de câteva ori mi-a venit să o las... numai că nu am putut. Voiam să aflu deznodământul aventurii din Alaska, voiam să văd cum va fi viata Corei si a Leniei și ce se va alege de cele două.

Este o carte despre sacrificiul suprem, despre asumare, despre fricile unor oameni și totodată despre puterea de a o lua din nou de la capăt.

Mi-a plăcut.

Nu la fel de mult ca Aleea cu licurici, dar suficient cat să spun că celor care își doresc să descopere o Alaska "spusă" altfel... Asta e cartea. În plus, finalul este unul fericit... chiar dacă nu prea se vede pe parcursul lecturarii luminița de la capătul tunelului. 4☆ îi dau.