Recenzii carti (citite 2020)

8.Omul de creta de C.J Tudor

Nu răscoli amintirile copilăriei dacă știi că ascund secrete întunecate...

În 1986, Eddie și prietenii lui își petrec zilele mergând cu bicicleta printr-un orășel englez mereu adormit, în căutare de aventuri. Omuleții de cretă pe care-i desenează peste tot sunt codul lor secret. Dar atunci când unul dintre aceste desene îi conduce la un cadavru dezmembrat povestea se schimbă definitiv.

În 2016, Eddie crede că a lăsat totul în urmă. Dar apoi el și prietenii lui primesc un mesaj misterios și trecutul se întoarce la viață mai periculos ca niciodată.

„Cu adevărat hipnotic, Omul de cretă este un roman ca un coșmar, unul care îți accelerează pulsul și îți îngheață sângele în vine."
Am vrut să citesc o carte care să mă țină o noapte nedormită și am gasit-o. (Acum nu știu cum mă va mai lua somnul, dar am primit ce am cerut, vorba aia.)
La naiba! Cât de real a părut totul...
Descrierile sunt minuțioase (fără a fi plictisitoare), și asta m-a făcut să simt fiecare vibratie a poveștii.
Omul de cretă s-a jucat cu mine și m-a plimbat 250 de pagini într-o lume a presupunerilor.
Nici nu știu cum să încadrez povestea asta. E thriler? E horror? Cred că e câte puțin din toate. Nu avem un criminal în serie, dar avem o crimă. Cei care investighează moartea suspectă, nu sunt polițiștii, ci cei care au descoperit cadavrul... și fac acest lucru la mai bine de 30 de ani de când s-au întâmplat lucrurile. (Ceea ce este si mai interesant, pt că e clar că ascund ceva. Și vrei să afli ce!)
Încă de la inceput, simți că urmează o poveste interesantă. Stilul autoarei de a jongla între cele două intervale temporale este absolut remarcabil, pentru că te face să-ți dorești să afli mai mult și mai mult, și chiar dacă ai impresia ca îți lasă indicii pe ici pe colo, de fapt este doar praf în ochi.
Toate personajele acestei cărți sunt defecte. Ca și copii poate că sunt mai puțin dubioși, însă ca adulți... toți mint, ascund fapte, sunt ciudați, cu vicii, dezechilibrați și greu de plăcut. Eu n-am plăcut pe niciunul. M-au enervat, dar am vrut atât de mult să aflu adevărul, încât a trebuit să-i suport.
Este o carte interesantă, bine scrisă și captivantă, chiar dacă în permanență ai peste ochi o pâclă ce nu-ti permite să înțelegi mare lucru, reușește să te țină cu sufletul la gură. Toată povestea este în ceață și din acest motiv când am ajuns la final am fost mai mult decât fericită. Totul are un răspuns.
Am intuit criminalul, dar nu i-am înțeles motivația... ceea ce a fost frustrant... dar când am aflat-o... oricum, nu mi-ar fi trecut prin cap.
E o carte de citit. Îi dau 4 stele.