Recenzii carti (citite 2020)

70. Singurul om de Andrew Gross

Auschwitz 1944
Alfred Mendl, profesor de fizica la Universitatea din Lvov, este separat de familia sa si trimis in lagarul de barbati, unde toate posesiunile sale sunt transformate in scrum: cartile, documentele, munca sa de-o viata. Nazistii nici nu inteleg ce au distrus, Alfred fiind unul dintre cei doi oameni de pe planeta ce detine acele cunostinte specifice. Cunostinte care ar putea porni un razboi... sau sfarsi unul. Avand in vedere ca celalalt om de stiinta lucreaza pentru masinaria de razboi nazista, Alfred pierde orice speranta ca si-ar putea transmite cunostintele Aliatilor... pana cand descopera un tanar campion de sah.

Cartea "Singurul om" am citit-o într-o după-amiază, fără pauză, fără să o pot lăsa din mână. Și ce călătorie am avut...

Este o poveste e 5 stele, dpmdv. Mi-a plăcut enorm de mult. (Cred ca mi-a plăcut la fel de mult ca Tema pentru acasa de Dabija și asta e mare lucru, pt ca e una din favoritele mele.)

Acțiunea este plasată în timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada proiectului Manhattan (cel care a pus bazele bombelor nucleare, care le-a creat) și este povestită de către un bătrân, fiicei sale.

Un astrofizician evreu este dus in lagăr la Auschwitz împreună cu familia. Acolo este despărțit de soție si fiică, iar toata munca lui de cercetare de ani de zile este aruncată la gunoi. Nimeni nu are habar de ceea ce au avut în mâini... dar peste ocean, în Statele Unite, cineva știe. Și vrea să-l scoată pe profesor din lagăr. Cunoștințele lui sunt vitale pentru proiectul Manhattan.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, este selectat un tânăr despre care se crede că ar putea sa reușească această misiune aproape "sinucigașă''.

Astfel, povestea se învârte în jurul acestor două personaje cel care urmează să fie salvat și salvatorul, dar și în jurul cunoscuților lor.

Bineinteles că în toata această misiune, planurile le sunt date peste cap de multe necunoscute, iar asta face ca povestea să devină si mai interesantă. M-a ținut efectiv cu sufletul la gură de câteva ori.

Mi-a plăcut mult cum a fost construită povestea. Merge pe multe planuri, ce pot părea usor amețitoare, dar când într-un final acestea se unesc, totul capătă înțeles.

Am citit muuuulte cărți despre război, evrei, ororile din acea perioadă, așa că absolut nimic nu m-a surprins, dar tot am lacrimat pe ici pe colo. Mulți oameni nevinovati au murit. Prea multi.

Așa cum spune autorul, cartea are la bază ceva informații reale, dar pentru plăcerea cititorului unele lucruri au fost îndulcite sau schimbate. Unele personaje au existat și chiar au scris istorie.

Finalul a fost unul îmbucurător, chiar dacă nu sută la sută așa cum mi-aș fi dorit.

Cum am spus și la început, Singurul om este o carte de 5 stele, frumoasă, scrisă bine si structurată în așa fel încât să fie ușor de citit. O recomand.

Direct în raftul cu favorite ajunge.