Capitolul 08 - Refuzuri si posesivitate

157K 4.6K 456
                                    

Capitolul 8

  

    

"Aren't you somethin' to admire, cause your shine is somethin' like a mirror
And I can't help but notice, you reflect in this heart of mine"

                                                   Justin Timberlake - Mirrors

Christian P.D.V.

- Chiar trebuie sa ajung la serviciu, zice, privindu-ma confuza, inca nestiind de ce bratul meu continua sa ii tina corpul prizonier in jacuzzi.

        Nici macar eu nu stiu de ce am reactionat asa, dar in momentul in care am realizat ca e pe cale sa plece, m-am lasat condus de instinct si pura dorinta. Nu sunt gata sa o las sa plece. Nu inca. Dar dupa seriozitatea din glasul ei, Maya chiar are de gand sa iasa pe usa si sa dispara de aici. Din nou! Trebuie sa gasesc imediat o solutie de mijloc, prin care sa ma asigur ca imi ramane aproape fara sa o oblig. Dar daca va fi nevoie voi face si asta!

- Te duc eu. Dupa micul dejun.

        Ochii ei verzi se maresc de uimire si ma priveste suspicios pret de cateva secunde. Ceva din expresia ei imi spune ca nu are de gand sa-mi accepte oferta si ca doar se gandeste la ce scuza sa imi serveasca pentru a scapa de aici.

- Multumesc, dar mai bine nu. Deja am intarziat o gramada si...

- Am zis ca te duc eu, o intrerup si incep sa fac cercuri cu degetele pe spatele ei gol.

        Se incordeaza sub atingerea mea brusca, fapt care imi cauzeaza un ranjet larg de-a lungul fetei, dar expira zgomotos infranta si se lasa inapoi pe spate. O strang din nou in brate, profitand de fiecare moment in care pielea ei fierbinte este contopita cu a mea, si imi asez barbia pe capul ei. Asta se simte bizar de relaxant.

- Este prima oara cand intarzii la serviciu... Banuiesc ca toate au un inceput, mormaie inca agitata, in timp ce ochii ei zboara la intamplare in toate directiile.

        Inca un lucru nou despre fiinta misterioasa din bratele mele. Este punctuala si o lucratoare serioasa. Dar stiu ca mai sunt multe lucruri despre ea gata sa isi dezvaluie misterul si sa imi clarifice viziunea asupra acestei femei cu un caracter nemaintalnit. Lucruri pe care abia astept sa le aflu.

- Da, toate au un inceput, cad de acord impleticindu-mi degetele de la mana dreapta cu ale ei in apa. Vorbeste-mi despre tine, zic dupa o tacere lunga, simtind nevoia chinuitoare de a afla cat mai multe intr-un timp cat mai scurt.

        Pare surprinsa de intrebare dar zambeste, colturile gurii ei formand un arc care ii dezvaluie dintii drepti si albi ca un sir de perle.

- Ce vrei sa stii? Sunt doar o alta fata plictisitoare care a trecut prin patul tau, zice amuzata, desi am o vaga banuiala ca nu vede totul chiar cu atat de multa indiferenta.

        Ma incrunt si imi ridic capul brusc, pentru a o privi in ochii mari si stralucitori de culoarea jadului, care nu-si pierd aura de amuzament. Nu sunt de acord cu cat de nesemnificativ i se pare ceea ce s-a intamplat intre noi. Poate ca nu am inceput in cele mai normale conditii, dar asta nu inseamna ca nu exista nimic intre noi. Imi folosesc bratele pentru a-i lipi spatele si mai mult de pieptul meu, facand-o sa suspine mirata si sa capete iar acea culoare rosiatica in obraji. Si din nou, sunt bizar de incitat de aceasta dovada a inocentei si timiditatii. Daca as sti sigur ca nu as speria-o, nu m-as abtine acum sa ii capturez buzele pentru o noua runda. Dar, cum am zis, trebuie sa iau lucurile incet.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum