Capitolul 41 - The heart doesn't follow rules

75.3K 2.8K 126
                                    

!♥ PLAY la cantec :3

Capitolul 41

"I had a dream the other night
About how we only get one life
Woke me up right after two
Stayed awake and stared at you
So I wouldn't lose my mind"

                    OneRepublic - Something I Need

 Maya P.D.V.

        Daca ar trebui sa compar infernul cu focul mistuitor al ochilor lui Christian, iadul ar fi mai rece decat un ghetar. Aproape sarind din bratele lui Alex si impingandu-l cativa metri in spate, imi simt inima bubuind furtunos in piept. Asta nu se va termina frumos.

- Hei, ce s-a intamplat aici? Emma intervine ingrijorata cand ajunge in dreptul grupului nostru.

        Chloe ridica revista si priveste cand la coperta, cand la mine si Christian. Mai mult decat confuza, pare bulversata de orice i-ar fi prins atentia.

" Dap, banuiesc ca suntem eu si el pe coperta, nu e nevoie sa te uiti de zece ori!"

- Asta vreau sa stiu si eu.

        Tonul aspru al lui Christian imi face corpul sa se incordeze automat. Nici pentru o secunda nu m-a eliberat din intensitatea cu care ochii sai ma fixeaza continuu.

- Nimic. Totul e in regula, ma trezesc vorbind calm si chiar inaintand cu pasi usori spre Marley.

        Ii pun lesa, ignorand toate perechile de ochi care sunt acum fixate pe mine, si pornesc inapoi spre intrare fara sa privesc inapoi. Stiu fara doar si poate ca Christian ma va urma. Macar daca urmeaza o scena, sa nu avem un public atat de numeros.

        De indata ce ma asigur ca Marley este la loc sigur in cusca sa, expir zgomotos si ma intorc pe hol sovaind.

"Chiar nu vreau o noua cearta..."

        Abia daca reusesc sa inchid usa total cand ii intalnesc privirea intensa. Imi dau ochii peste cap si imi las spatele sa se sprijine usor de perete. Arunc cateva priviri in jur pentru a ma asigura ca suntem complet singuri, inainte sa imi fac curajul sa incep conversatia:

- Ce faci aici?

        Tonul nu imi este aspru, ci doar gol si plictisit. E prima oara cand ma viziteaza aici si uite la ce a dus asta...

- Am venit sa vorbim, Christian raspunde pe un ton la fel lipsit de viata ca al meu.

- Puteam sa vorbim acasa diseara, zic evitand sa il privesc direct.

        Nu o fac pentru ca ma intimideaza, ci doar pentru ca ma doare sa vad cum am ajuns sa ne uitam unul la celalalt. Atmosfera dintre noi a fost mai mereu tensionata, dar de data asta, in loc sa se detensioneze treptat, situatia pare sa devina mai grava pe zi ce trece.

- Nu putea astepta pana diseara. Maine, la prima ora a diminetii, decolam.

        Imi arcuiesc sprancenele confuza si imi las ochii sa il priveasca din nou. Expresia sa impasibila nu tradeaza nimic. Absolut nimic.

- Despre ce vorbesti? intreb incercand sa imi amintesc daca mentionase candva ceva de vreo plecare de care sa fi uitat.

- Mergem in Franta. Paris, mai exact, buzele sale se curbeaza intr-un ranjet discret cand rosteste ultimul cuvant, dar revine imediat la expresia serioasa.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum