Capitolul 22 - E numai vina pisicii blestemate

122K 3.6K 413
                                    

Capitolul 22

"All of the things that I want to say just aren't coming out right
  I'm tripping on words
  You got my head spinning
  I don't know where to go from here "

                                         Lifehouse - You and Me

  Maya P.D.V.

        Privesc de la geamul fumuriu al masinii cum cladirea grandioasa devine din ce in ce mai mare. Doamne, locul asta imi aminteste de romanul lui Jane Austen. Cam asa mi-am imaginat sa arate Pemberley al domnului Darcy. Gradini mari, care surprind salbaticia intr-un mod care o imblanzeste si ii modeleaza subtil frumusetea naturala, o cladire masiva, plina de grandoare si simbol al rezistentei de-a lungul timpului si chiar lacul, acel lac pe care incercam sa mi-l imaginez sunand lin in fundal cand Elizabeth vizita resedinta increzutului domn Darcy .

"De retinut: 1. Nu cadea in lac, 2. Nu te pierde"

         Suntem cu adevarat in Anglia. Si, pentru ca norocul sa fie complet de partea mea, este o zi insorita. Lucru destul de rar pentru ploioasa Anglie...

        Arunc o privire pe furis spre Christian, care este ocupat, ca de obicei, cu lucrul. Incerc sa ii atrag atentia acoperindu-i mana de pe tastatura laptopului cu a mea. Buzele i se curbeaza intr-un zambet mic si inchide laptopul, dandu-l la o parte langa el.

- Ce s-a intamplat, pisicuta?

        Isi intinde bratele si ma cuprinde de talie, lipindu-ma de corpul sau primitor. Imi las capul sa cada pe spate si ma adancesc mai tare in imbratisarea sa.

- Christian, de ce Anglia? Adica, din cate stiu, nu ai rude pe aici...

- Adevarat, nu am dar, familia mea detine nenumarate proprietati aici. Este o tara perfecta pentru evadarea din viata din lumina reflectoarelor si relaxarea in natura. Nu crezi?

- Oh, deci in timpul liber luati si ceaiul cu regina? il tachinez, ridicandu-mi barbia pentru a-i intalni ochii jucausi.

        Rade si se pregateste sa coboare din masina in timp ce eu raman masca la vederea conacului de aproape. Cred ca aici ar incapea peste douazeci de familii, fara sa fie nevoite sa se intalneasca pe holuri.

"3. Nu te pierde nici prin interior".

         Locul asta e gigantic! Cobor din masina cu privirea prinsa de fantana de marmura alba de la intrare, ignorand neintentionat mana intinsa a lui Christian pentru mine. Inaintez cu pasi mici dar, rapizi, lasand in urma un Ramon amuzat si un Christian iritat. Ma prinde insa, imediat si isi inconjoara un brat in mod posesiv in jurul meu. Imi dau ochii peste cap si ne las degetele sa se impreuneze fara sa mai protestez. Peisajul asta mirific merita sa ma abtin o data de la o cearta cu Christian. Dar doar de data asta...

        Primul lucru care imi atrage atentia este faptul ca locul este destul de plin de bodyguarzi pentru un loc izolat de oras. Banuiesc ca atunci cand se aduna mai multi membrii ai familiei Cross la un loc, ai nevoie de protectie.

- Am ajuns primii? intreb, observand ca in afara de masinile in care am venit noi si bodyguarzii lui Christian, nu mai sunt altele.

- Daca te gandesti la lipsa masinilor, sunt in parcarea subterana.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum