The One-Night Stand

Capitolul 59 - Facing the unexpected

 Happy Halloween! ☠

Capitolul 59

"It is so easy to see

Dysfunction between you and me
We must free up these tired souls
Before the sadness kills us both

I tried and tried to let you know
I love you but I'm letting go
It may not last but I don't know
Just don't know

If you don't know
Then you can't care
And you show up
But you're not there
But I'm waiting
And you want to

Still afraid that I will desert you"

                         Maroon 5 - Nothing Lasts Forever

Maya P.D.V.

        Ma spal pe dinti si imi sprijin palmele de chiuveta, simtind cum senzatia de greata scade treptat. Inghit in sec si imi indrept postura in timp ce ma fortez sa iau o gura mare de aer. Chiar daca inca nu am scapat de durerea de cap cu care m-am trezit acum cateva ore, sper doar ca se va diminua in curand.

         Ceva nu e bine. Ceva nu e bine si nu pot avea decat previziuni proaste in legatura cu asta...

        Ies din baie cu un pufnet extenuat si ma asez tacuta langa Cassey pe pat. Nici nu ar trebui sa ma surprinda faptul ca se pregateste inca de dimineata pentru petrecerea din seara asta... din moment ce este o petrecere organizata in cinstea ei si a lui Ryan. Inca preocupata de sarcina de a-si indrepta tacticos parul lung si proaspat spalat, ochii i se indreapta suspiciosi in directia mea.

- Esti bine?

        Dau din cap afirmativ si imi sprijin fata inca palida in palme. Jur ca am o senzatie ciudata in legatura cu starile astea mult prea bizare ale mele. Nu numai ca nu pare ca imi revin, dar conditia pare sa mi se inrautateasca pe zi ce trece.

- Ar trebui sa vezi un doctor...

        Imi inalt privirea spre ea si o privesc cu o oarecare indignare.

- Aici? O sa ma ocup de asta de indata ce ne intoarcem in Seattle, spun, abia abtinandu-ma sa nu imi dau ochii peste cap sau sa ma incrunt.

        Nu imi scapa privirea suspicioasa aruncata de Selena din cealalta parte a camerei, dar ma decid sa ii tratez suspiciunea si ingrijorarea cu indiferenta. Totusi, cand amandoua se hotarasc sa ma fixeze tacute si cu expresii serioase si dure, calmul mi se reduce brusc la enervarea.

- De ce naiba va holbati la mine?! Sunt bine, sunt foarte bine, insist si ma incrunt spre ele, incrucisandu-mi si bratele la piept cu inversunare. Devine destul de enervant, stiti?

        Cassey isi strange buzele intr-o linie fina, gest menit sa ii infraneze nevoia de a ma contrazice cu cine stie ce lista interminabila de argumente. Lasa placa de par sa ii cada in poala si isi clatina capul intr-o parte, exasperata. Totusi, privind-o de aici, cu jumatate de par ondulat si jumatate perfect drept, imi este greu sa nu izbucnesc pur si simplu in ras.

- Nu noi suntem cele ciudate. Tu te comporti de parca ai suferi de sindrom premenstrual nonstop... Jur ca incep sa cred ca nu ti-ar strica niste terapie...