Capitolul 52
"I asked her to stay but she wouldn't listen
She left before I had the chance to say
The words that would mend the things that were broken
But now it's far too late, she's gone away"
Maroon 5 - Won't Go Home Without You
Maya P.D.V.
Stiti acel tip de dimineata in care pur si simplu, oricat ai incerca, nu reusesti sa te ridici din pat? Somnul iti pare unicul aliat in lupta impotriva trezitului si totul este amplificat de senzatia aia constanta de oboseala? Asa ma simt acum. Insa nu pot fi sigura ca asta este macar o dimineata. Ca sa fiu complet sincera, nici nu stiu ce moment al zilei este. Cu o eficienta chinuitor de lenta, cu capul tiuindu-mi ritmic, cu o amorteala vag simtita in intreg corpul, ma desprind din starea letargica treptat.
Cu ochii intredeschisi, fixati in mod involuntar pe tavan, abia reusesc sa ii disting inaltimea si culoarea nefamiliara. La o a doua privire, la fel de slabita ca si prima, peretii incaperii, din acelasi rosu strident, ma conving ca intr-adevar nu este nimic de recunoscut la incapere. Un icnet slabit imi paraseste buzele in timp ce ma ridic cu forta in capul oaselor si imi sprijin palmele de suprafata moale pe care aparent, eram intinsa cu cateva clipe in urma.
Daca ma asteptam ca lucrurile sa se lamureasca de indata ce voi avea o viziune mai clara asupra camerei, atunci m-am dezamagit singura. Brusc mai treaza decat inainte, imi sprijin talpile goale de podea si analizez cu interes si cel mai mic detaliu din jur. Patul pe care sunt asezata este spatios si confortabil, camera este intr-o stare impecabila si, privelistea de la ferestrele descoperite imi da de inteles ca nu este dimineata groaznica la care ma asteptam, ci o dupa-amiaza la fel de groaznica.
"Ce naiba...?"
Cu doar cativa pasi suprinzator de rapiz, ma trezesc privind cu ochi largi de uimire privelistea oferita asupra orasului. Imi sprijin umarul de suprafata sticlei si incerc cu disperare sa imi amintesc cum am ajuns aici. Orice s-ar fi intamplat in ultimele douazeci si patru de ore, mintea imi este o adevarata adunatura de ganduri incalcite. Capul ma doare si este nevoie de mult echilibru sa ma mentin dreapta in picioare.
- Te-ai trezit, in sfarsit!
Din moment ce vocea, masculina si impunatoare intr-un mod infiorator, nu imi este catusi de putin cunoscuta, nu ar trebui sa ma surprinda chipul strain care ma intampina cand ma intorc spre el. Si totusi o face. Ochi caprui si intensi, indreptati cu fermitate strict in directia mea, o pozitie nonsalanta si relaxata a corpului masiv si de statura intimidanta, tipul reuseste sa ma lase fara aer in mai putin de un moment. Pare tanar, insa ceva din privirea sa ma impinge sa nu trag concluzii pripite cu privire la caracterul sau. Clipesc dezorientata pret de cateva clipe scurte si imi dreg subtil glasul.
- Unde sunt? soptesc cu aceeasi expresie socata conturandu-mi chipul. Cine esti?
In mod ironic, tresar cand face un pas si ma incordez si mai tare cand strainul se tranteste plictisit pe pat, ocupand spatiu considerabil cu forma sa masiva.
- Cu siguranta dormi mult, plescaie din buze cu bratele incrucisate sub cap. Poate ti-am dat o doza prea mare, totusi...
- Cine esti? insist de aceasta data cu o furie vizibila antrenandu-mi tupeul.
CITEȘTI
The One-Night Stand
Romance. Multe lucruri intrau în planurile miliardarului Christian Cross pentru viitorul apropiat: femei frumoase, un cont bancar în continuă creştere, petreceri exclusiviste, vânate de paparazzi, dar niciunul dintre aceste planuri nu implica cunoaşt...
