Capitolul 25 - My only weakness

111K 3.8K 517
                                    

Capitolul 25

"I hope that you see right through my walls
I hope that you catch me 'cause I'm already falling
I'll never let our love get so close
You put your arms around me and I'm home"

                                                     Christina Perri - Arms

Maya P.D.V.

       Asta e una din acele zile in care imi doresc sa fi ramas in casa, citind un roman intrigant, vizionand un film interesant sau pur si simplu facand nimic. Dar, nu e una din acele zile... Privesc din nou ingrozita spre usa care abia mai rezista inchisa in timp ce paparazzi parca posedati incearca sa o deschida, daca nu chiar darame. Kelly vine langa mine cu aceeasi expresie terifiata si isi musca buzele de ingrijorare. Nu o condamn, oricum ai privi situatia, nu arata deloc bine pentru noi. Eva ni se alatura si ma intreaba din priviri daca am vreo idee salvatoare, fapt pentru care ii raspund cu o simpla miscare de negare din cap. Expira zgomotos printre buzele formand o grimasa si se intoarce la a vorbi cu proprietara.

- Ce am putea face? soptesc analizand situatia pentru a mia oara.

   Pe usa principala e clar ca nu putem iesi si aparent, un magazin atat de "elegant" ca acesta, nu are usi in spate. Geamurile ies din discutie, pentru ca nu sunt suficient de mari pentru a ne strecura pe ele, plus ca trei fete iesind dintr-un magazin de haine pe geam in miezul zilei nu e ceva ce vezi zilnic. Brusc, ideea ca nu am ce cauta aici, in lumea aceasta imi apasa greu pe creier, facandu-ma sa ma simt vinovata dar alung repede gandul scuturandu-mi capul neintentionat.

- Oh jur ca Christian o sa ne omoare! exclama Kelly atingandu-si limita de rabdare.

- Pai am inceput sa vad pedepsele ce urmeaza intr-o lumina mai buna daca ne scoate de aici, zic aruncandu-mi mainile in aer frustrata.

- Putea sa fie si mai rau...

   Ma intorc spre Eva cu o privire dezaprobatoare. Singurul lucru care ar putea face situatia asta si mai mizerabila ar fi un meteorit care sa loveasca magazinul. Optimismul nu imi este la pamant, ci este adanc ingropat in el, cam langa miezul Pamantului.

- Putea sa ploua, raspunde cu un zambet strengar.

   Aluzia cu privire la vremea de afara, care refuza sa fie pe aceeasi lungime cu situatia in care ne aflam si ramane oarecum insorita, imi ridica usor moralul si un chicotit involuntar imi scapa. Cele doua surori insa nu trec cu vederea brusca mea schimbare de dispozitie si ma privesc fix, asteptand sa izbucnesc.

- Stii, sunt si umbrele aici, intervine si Kelly ridicand una si rotind-o cu eleganta ca o adevarata doamna.

   De data aceasta izbucnim toate intr-un ras isteric, facand personalul magazinului sa ne priveasca curios si suspicios. Banuiesc ca dupa ce am trecut de ingrijorare, teama si stres, tot ce ne mai ramane e sa radem de noi insine.

- Vai Doamne, abia astept sa ii vad fata lui Christian cand ne gaseste! striga Kelly printre hohote.

  Imi sterg lacrimile de ras, dar nu rezist nici cinci secunde pentru ca amuzamentul imi revine cu si mai multa forta. Are dreptate, cand Christian ne va gasi vom fi ca si moarte, dar cand ma gandesc lal toata morala care o sa ne-o tina, nu ma pot abtine decat sa tratez totul ca pe o gluma. Il vad in stare si sa ne pedepseasca pe fiecare inchizandu-ne in camerele noastre.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum