Capitolul 47 - The Storm

73K 2.5K 309
                                    

Capitolul 47

"Oh, you turned your back on tomorrow
'Cause you forgot yesterday.
I gave you my love to borrow,
But you just gave it away.

You can't expect me to be fine,
I don't expect you to care
I know I've said it before
But all of our bridges burned down."

                                 Maroon 5 - Payphone

Maya P.D.V.

         Am mai auzit eu pana acum de linistea de dinaintea furtunii, dar nu ma asteptam ca furtuna insasi sa vina si sa imi stea in fata. Liam Cross. Acel Liam Cross cu care aproape am fost tentata sa vreau mai mult decat o prietenie si acelasi Liam Cross care a facut cateva valuri serioase in relatia mea cu Christian inainte sa se faca nevazut.

        Nu stiu de ce, dar am sentimentul ca cel mai bine ar fi fost sa ramana nevazut... Inalt, bine facut, cu zambetul sau specific, as putea zice ca nu s-a schimbat deloc de cand l-am vazut ultima oara, dar mi-am invatat deja lectia de a nu mai trage concluzii pripite cand vine vorba de el.

- Ce faci aici, Liam? reusesc sa intreb, cu o vaga tremurare in glas. A trecut... mult timp...

- Nu foarte mult, zambeste usor. Dar chiar si asa, totul pare neschimbat. Inca ai obiceiul de a fi foarte expresiva in tot ce faci.

        Daca se refera la expresia socata de pe chipul meu, atunci nu il pot contrazice. Insa ma simt norocoasa ca inca nu am inceput sa ma topesc pe picioare. Daca nu as stii mai bine, as crede ca asta e doar un cosmar si ca in orice clipa trebuie sa apara mama si Christian cu o rochie gigantica de mireasa. Am avut visul asta de cateva nopti bune deja...

         Inghit in sec si, cu toata increderea de care mai dispun, fortez un zambet fals.

- Cat timp vei ramane in Seattle?

         Este deja demonstrat ca nu am fost si ca nu voi fi niciodata o actrita prea buna. Insemnand ca nu ar trebui sa ma suprinda modul incredul in care ma priveste. Dupa incidentul de la casa familiei Cross, am inceput sa pun sub semnul intrebarii cat de bine ne cunosteam eu si Liam, dar se pare ca a existat insa suficienta apropiere incat sa ne putem citi clar emotiile.

         Face un pas mic in directia mea, dar e mai mult decat destul ca sa imi dea furnicaturi in tot corpul. Nu mi-e frica de el, pentru numele lui Dumnezeu si, din fericire, nu mai trebuie sa ma mai tem nici de ce as putea face eu in prezenta sa... Singurul lucru care ma ingrijoreaza e unde ar putea duce asta. Din nou.

- Nu m-am decis, inca. Dar, ma gandeam ca ti-as putea face cinste cu pranzul?

         Zambetul sau este acum plin de speranta dar singurul lucru care ma preocupa pe mine acum sunt bataile frenetice ale inimii mele. Ma simt de parca as juca la ruleta ruseasca si ca trebuie sa imi aleg precaut fiecare cuvant.

        Cu inca cativa pasi promitatori, distanta dintre noi devine de doar cativa centimetri. In ciuda a cat de rastalmacita sunt pe interior, imi metin chipul gol si neschimbat. Pufai zgomotos si imi cobor privirea in pamant, cateva suvite de par alunecandu-mi acum rasfirate pe fata.

- Liam, asta -orice ar fi asta- nu se poate intampla din nou... a fost o greseala de la inceput, imi ridic capul inapoi spre el si ii intalnesc hotarata ochii limpezi. Nimic nu s-a schimbat, murmur timid. Tot pe Christian il vreau. Mereu il voi vrea pe el.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum