Capitol BONUS - Selena si Damien

55.5K 2.3K 128
                                    

Capitol BONUS

"Sometimes honesty, is the worst, policy.

Happy ever after, happy ever after
Let it go, oh, oh, you never need to know, oh, oh.
I don't wanna be, picking up, all of these, tiny little pieces, tiny little pieces
Of your heart. Won't do it anymore"

                            Maroon 5 - The Man Who Never Lied 

Selena P.D.V.

         Un ciocanit violent si brusc ma desprinde cu agresivitate din somn. Tresar din pat buimaca si ma incolatacesc in asternuturi in graba mea agitata de a ma da jos cat mai repede.

- Ce dracu'? marai, atingand podeaua rece cu talpile goale. Trebuie sa fie trecut de miezul noptii...

        Nici nu mai e nevoie sa mentionez ca ma indrept spre usa robotic, traversand prin bezna cu un echilibru vag. Pijamaua mea subtire imi imbraca corpul intr-un mod aproape exagerat de lejer si parul imi este o coama incalcita si roscata. Imi inabusesc un cascat prelung si imi frec ochii cu un geamat obosit.

         Nu am nicio idee cine e suficient de nebun incat sa chinuie alti oameni la o asemenea ora, dar stiu ca sunt pe cale sa aflu cand o alta bataie rasuna vijelioasa cand mana imi atinge clanta.

- Ce naiba-

- Ce ti-a luat atat?

        Raman la propriu inmarmurita, privind cu ochi largi de soc la expresia incruntata de pe chipul sau. Daca pana acum eram inca sub o pacla de somn, in momentul de fata sunt mai treaza ca niciodata. Cu lumina de pe hol patrunzand in camera din spatele sau, nu pot sa ma hotarasc ce ma orbeste mai tare. Lumina mult prea intensa sau ochii sai plini de iritare.

- Damien? Ce cauti aici? baigui cu glas ragusit, incercand in mod involuntar sa ma izolez si mai mult in spatele usii de privirea sa coplesitoare.

        Nu mai are niciun rost sa zic cat de mult imi regret tinuta. Nu as vrea sa ma vada nimeni imbracata asa, cu atat mai putin el. Luand in considerare si faptul ca el reuseste sa arate fara cusur intr-o camasa neagra si pantaloni casual chiar si la ora asta, ma simt din ce in ce mai jenata de imaginea mea rasfirata. Chiar este prima oara cand ma aflu in fata sa fara sa imi port tocurile si o tinuta demna de fostul meu loc de munca. Acum ma simt si mai inferioara de cat o faceam inainte...

         Fara sa imi dea vreo explicatie sau avertizare, Damien imi prinde brusc incheietura mainii cu o strangere delicata si ma atrage afara din camera pe hol.

- Poftim?! Ce naiba crezi ca faci?! strig, cu fiori reci gadilandu-mi acum locul in care pielea mea face contact cu a sa. Nu esti in toate mintile?

        Din nou, niciun raspuns. Ignorandu-mi complet protestele si intrebarile ambalate, Damien traverseaza cu pasi grabiti holul, tragandu-ma dupa el fara efort.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Damien! Nici macar nu am papuci in picioare!

         Asta pare sa ii atraga atentia. Imi retrag mana cand in sfarsit imi da drumul si imi incrucisez incet bratele la piept. Nu ma pot plange de frig, pentru ca noptile de vara se dovedesc a fi mai mult decat perfecte in California, dar simpla sa prezenta ma face sa inghet in picioare.

- Ia-ti papucii si sa mergem, vocea sa rosteste inexpresiva si pasii sai pornesc inapoi spre camera mea.

- Nu. Nu merg nicaieri fara sa primesc mai intai o explicatie.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum