Capitolul 54 - I'm giving up on you

67.7K 2.6K 708
                                    

Capitolul 54

"And I am feeling so small
It was over my head
I know nothing at all

And I will stumble and fall
I'm still learning to love
Just starting to crawl

And I will swallow my pride
You're the one that I love
And I'm saying goodbye"

                         A Great Big World - Say Something

Maya P.D.V.

        Indiferent de cate mi s-au intamplat, de cate probleme am avut de confruntat si de cate ori am esuat, nu m-am gandit niciodata, nici macar pentru o secunda sa renunt. Pana acum.

        Desi soarele abia isi face curaj sa rasara, sunt treaza de ore bune, asta daca cele doua ore in care am atipit pot fi considerate dormit. Corpul imi este slabit, dar mintea ferma. Aparent, trei zile inchisa intr-un loc strain si ore intregi de plans au fost suficiente pentru a ma trezi la realitate. Putem incerca, putem sa ne opunem la fiecare pas adevarului crud, dar, oricum nu va fi niciodata de ajuns.

        Chiar daca situatia nu mi s-a imbunatatit, nu as putea sa vars o lacrima nici daca viata mea ar depinde de asta. Eu si plansul am terminat-o. Si nu numai plansul este cel de la care va trebui sa imi iau ramas bun.

        Usa camerei se deschide fara nicio avertizare, dar nici cea mai mica reactie nu poate fi observata pe chipul meu. Imi mentin privirea goala si pierduta, corpul de neclintit pe pat si hotararile in picioare. Era si timpul sa renunt la a ma agata cu disperare de si cea mica speranta. Sunetul profund al pasilor sai in timp ce se apropie de pat este de-a dreptul captivant. Dupa atat de mult timp petrecut in liniste deplina, imi este bizar de dor de tot ce inseamna zgomot si agitatie.

        Nu e nevoie sa imi intorc capul sau macar sa il privesc ca sa stiu ca ma analizeaza cu nemultumire. Sincer, mi-ar fi si greu sa il privesc, considerand toate tampeniile pe care i le-am spus noaptea trecuta. Pana acum, nu am fost in stare sa ma plang nimanui in legatura cu nesigurantele si problemele mele, asa ca e cu atat mai ridicol ca am facut-o in fata unui tip care ma tine sechestrata. Isi drege glasul, dar din nou refuz sa ii recunosc prezenta in incapere.

        Nici nu stiu cat timp trece pana cand in sfarsit maraie iritat si se clinteste din loc, insa atunci cand in sfarsit o face, o punga este aruncata in dreptul meu pe saltea si usa este trantita violent in spatele sau. Rasuflu prelung si imi scutur capul cu indiferenta. Doar o alta problema din teancul meu infinit si fara sanse de rezolvare...

                                                              ***

- De ce nu mananci, pentru numele lui Dumnezeu?! maraie gutural, aratand de parca ar mai avea putin pana sa imi ia farfuria din fata si sa o lipeasca de perete.

        Cu aceeasi expresie goala care mi-a caracterizat chipul intreaga zi, imi inalt privirea spre el, total indiferenta modului incruntat in care ma fixeaza cu ochii sai furiosi. Nu e ca si cum as face asta in special ca sa il enervez pe el, dar pur si simplu nu cred ca stomacul meu ar mai putea suporta ceva dupa tortura de aseara, carne sau nu. Inspir silentios si ma reintorc pentru a mia oara la a analiza camera cu priviri plictisite. Totusi, sunt recunoscatoare pentru schimbul de haine pe care mi l-a adus dimineata. Chiar era imposibil sa ma mai simt confortabil in vechile mele haine dupa atatea zile.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum