The One-Night Stand

Capitolul 36 - The dark clouds in our sky

VAI, ADOR MELODIA ASTA!!! ♥ ♥ ♥

Capitolul 36

"I'm afraid that I gotta do what I gotta do
But if I let you go, where you gonna go?
We gotta make a change, time to turn the page
Something isn't right, I don't wanna fight you
We've been through tougher times, you know it gets worse"

                Maroon 5 - Wipe Your Eyes

Maya P.D.V.

     Lasand apa rece a dusului sa imi inghete orice urma de stres din corp, mintea nu inceteaza sa ma faca sa ma simt din ce in ce mai vinovata. Temperatura mi-a scazut deja considerabil, pentru ca sunt in dus de cel putin jumatate de ora, dar orice as face, nu reusesc sa ma desprind de sub jetul de apa rece ca gheata. Ma simt mai bine asa. In sfarsit corpul imi este la fel de rece ca si inima. In sfarsit am reusit sa ma detasez de amalgamul de sentimente care nu imi da pace.

   Simtindu-mi buzele incepand sa tremure sub stropii de apa ce aterizeaza pe ele, opresc intr-un final robinetul cu o mana tremuranda. Imi infasor corpul in unul dintre prosoapele de pe suport inainte sa fac primul pas pe gresia rece a baii si sa inspir fortat. Aproape nu ma recunosc cand imi zaresc imaginea in oglinda. Ochii imi sunt rosii, o dovada incontestabila a faptului ca am plans, fata imi este palida si lipsita de stralucire, iar buzele au o nuanta aproape vanata, cauzata bineinteles de apa mult prea rece. Arat ca o fantoma. O fantoma lipsita de orice urma de emotie.

    Clatinandu-mi capul usor, incep sa imi descalcesc parul ud cu o perie, evitand sa imi mai privesc reflexia. Voi ajunge sa ma urasc daca mai dau inca o data cu ochii de ceea in ce m-am transformat. Nici nu stiu ce ma deranjeaza mai mult. Faptul ca simt ceva -oricat de mic- pentru Liam, sau ca nu pot sa admit asta? Oricare as alege-o, concluzia este aceeasi: l-am inselat pe Christian. Nu fizic, dar sufletesc nu este nicio indoiala. Imi plac amandoi, ii vreau pe amandoi... ce inseamna asta pana la urma?

    Cedand si aruncand o privire pe furis la oglinda, eliberez un marait chinuit si renunt la pieptanat. Aproape alerg spre dulap si ma imbrac in pijamale cu o rapiditate neobisnuita. Ma simt obosita si golita de energie. Stiu ca ar trebui sa mananc ceva, insa ar fi un miracol daca as reusi sa inghit macar o imbucatura de mancare fara sa simt nevoia sa o vomit o secunda mai tarziu. Ma trantesc asadar in pat, incercand sa ma ingrop cat mai adanc in perne si asternuturi, sa devin aproape invizibila.

   Imi inchid ochii intr-o incercare patetica de a dormi si a uita de absolut tot, dar in mod nemilos, corpul meu refuza sa se stinga si sa faca loc uitarii. Intr-adevar, de ce ar fi soarta atat de buna cu mine? Ma foiesc agitata pana cand cedez nervos si arunc una din perne in peretele din fata mea. Gresit. Totul e gresit si nu stiu cum sa fac lucrurile sa revina la normal.

   Eliberez la propriu un strigat de furie si imi acopar fata cu o perna. Ce dracu' se presupune ca voi face acum?! Toata situatia este din vina mea si orice as face in continuare doar va inrautati si mai mult lucrurile!

    Reusesc cumva sa imi amintesc de obiectul pretios ce il port in jurul gatului, si, cu miscari timide si ezitante, imi infasor degetele in jurul sau. Furia imi dispare in mai putin de o secunda. Christian. Barbatul pe care il iubesc si a carui dragoste ma pot simti mandra sa o am. De ce nu poate fi asta de ajuns?

    Zgomote din exteriorul dormitorului imi prind brusc atentia si usa se deschide usor, lasand o umbra de lumina sa inunde bezna totala a camerei.