Capitolul 35 - The One That Got Away

99.6K 2.8K 741
                                    

Capitolul 35

"In another life
I would make you stay
So I don't have to say
You were the one that got away"

                                 Katy Perry - The One That Got Away

Maya P.D.V.

    Telefonul imi aluneca in geanta simpla si mica cu o miscare lenta, ducand astfel sarcina mea de a-mi strange lucrurile pentru a pleca, la bun sfarsit. Sunt tentata sa imi rastorn continutul gentii inapoi pe masa si sa le strang din nou. Orice pentru a mai trage de timp. Sunt constienta ca ma port ca un copil naiv si fricos daca continui sa mai aman momentul, dar chiar nu ma pot convinge sa imi misc odata fundul fricos afara din clinica, sa reintalnesc ochii aceia pe care i-as evita pentru tot restul vietii si sa termin ziua asta blestemata.

- Ce mai faci aici? cineva intreaba la doar cativa pasi in spatele meu, luandu-ma total pe nepregatite.

   Tresar din cauza socului si ma intorc spre sursa vocii cu o miscare rapida si stangace. Expresia inca imi este manioasa cand dau cu ochii de un Alex ranjind relaxat in prag. Si ce naiba cauta el aici?

- Ce fac eu? Nu stiu daca ai observat, dar asta e vestiarul fetelor si tu tocmai ai incalcat dreptul intimitatii, marai pe un ton ferm,  inca aruncand cutite din priviri.

   E vina lui ca m-a speriat cand deja am o zi oribila. Chiar nu cred ca mai pot suporta si alte probleme.

- Am auzit ca nici azi nu iei pranzul cu noi? schimba subiectul de parca nici nu mi-ar fi observat mania din privire si ton.

    Inspirand adanc si fortandu-mi ochii sa se inchida strans, ma hotarasc sa nu imi vars totusi nervii pe Alex. Poate ca da, e foarte sacaitor, dar nu e vina lui ca eu sunt pe cale sa traiesc unul din cele mai stresante momente ale vietii mele. Cand imi redeschid ochii, ma simt deja mai calma si reusesc chiar si sa gandesc mai clar.

- Da, iarasi am planuri pentru pranz si oricum programul meu pe azi s-a terminat, spun de data asta cu o tenta mult mai ganditoare.

   Abia acum mi-am dat seama ca asta mi-ar putea complica situatia deja critica. Daca nu am scuza ca trebuie sa ma intorc la lucru, atunci cum o sa scap mai repede de prezenta lui Liam? Trebuie sa ma gandesc la o solutie, si asta inainte sa il am in fata, intimidandu-ma cu ochii sai superbi si limpezi.

- Incep sa cred ca ma eviti, fata noua.

   Imi arcuiesc o spranceana in timp ce ranjetul lui Alex devine mai larg cu fiecare secunda. Presupun ca mi-a luat tacerea, precum si expresia socata de pe fata ca o dovada care sa ii sustina teoriile fabuloase. Bineinteles ca fiind un afemeiat, nici nu s-ar gandi sa accepte ideea ca nu toate femeile sunt interesate de el. Am mult prea multi barbati de genul asta in viata mea...

- Chiar daca trebuie sa recunosc ca ma simt deseori tentata sa ma ascund, sau sa fug cand te vad apropiindu-te, nu reprezinti tu atata importanta pentru mine incat sa refuz la nesfarsit pranzul cu intregul grup. Maine vin cu voi orice ar fi.

   Desi zambetul i-a pierit de pe fata pret de o secunda cand mi-a auzit explicatia, acesta ii revine in forta, acompaniat de o clatinare aprobatoare a capului. Doamne, chiar nu a inteles nimic?

- Deci vrei sa te ascunzi si sa fugi cand ma apropii...

- Asta e tot ce ai retinut tu din discursul meu? intreb exasperata si imi ridic geanta pe umar frustrata.

- Da. Nu. Poate. Dar totusi, unde te grabesti asa?

   Privindu-l din nou cu acelasi aer pasiv si plictisit, ridic usor din umeri si il ocolesc in drum spre iesire.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum