The One-Night Stand

Capitolul 28 - "Lumina mea din intuneric"

Capitolul 28

"Can you feel me
When I think about you?
With every breath I take
Every minute
No matter what I do

My world is an empty place
Like I've been wandering the desert
For a thousand days
Don't know if it's a mirage
But I always see your face, baby"

         Selena Gomez - A Year Without Rain

Maya P.D.V.

- Poate cineva sa imi spuna ce se petrece aici, inainte sa incerc sa ma conving ca e un cosmar? zic lasandu-mi greutatea sa cada zgomotos pe canapea.

  Ar trebui cel putin sa le dau sansa sa explice inainte sa o iau complet razna si sa incep cu intrebarile nebune si insistente. E datoria mea ca prietena devotata si grijulie a lui Cassey sa o interoghez si pe ea si pe Ryan pana imi castig statutul de nebuna obsedata. Huh, cel putin socul nu mi-a inlaturat si sarcasmul...

- Ar trebui sa ma imbrac mai intai, Cassey spune zambind stramb, deja pornind spre dormitor.

- Si eu ar trebui sa plec, Ryan schiteaza un ranjet ascuns, gata sa o urmeze pe Cassey in camera.

   Ma ridic cu o miscare brusca in genunchi pe canapea, si arunc prima perna care imi vine la indemana in capul lui Ryan.

- Nici sa nu te gandesti! Si tu ai de dat niste explicatii!

    Isi clatina capul amuzat si dispare de asemenea dupa usa inchisa a dormitorului. Un Ryan aproape gol e ultimul lucru pe care vroiam sa il vad in dimineata asta! Sau in oricare alta dimineata!

- Pai, asta va fi amuzant! Selena exclama sarcatica si se aseaza langa mine cu picioarele incrucisate sub ea.

- Selena, ce naiba s-a intamplat cat am lipsit? spun extenuata, frecandu-mi fruntea cu miscari apasate.

   Ultima data cand i-am vazut impreuna, erau gata sa se stranga reciproc de gat si acum ce? Au realizat ca sunt doua moduri in care pot consuma toata furia aia?

- Nici eu nu sunt foarte sigura, dar in urma cu trei zile, Cassey mi-a spus ca se vede cu un tip nou si in aceeasi seara Ryan a venit si a luat-o in oras. Iti poti imagina cat de socata am fost initial, chicoteste lasandu-si pletele roscate sa cada libere din cocul strans peste umerii goi.

  Pufnesc inca iritata de intreaga situatie, si imi intind picioarele pe canapea in speranta ca voi reusi sa ma mai relaxez cat de putin. Nici nu stiu cat timp a trecut pana amandoi sunt din nou in fata mea, purtand de aceasta data haine si ranjete vinovate.

   Chiar si asa, nu pot sa nu observ amuzamentul plin de complicitate, evident la si cel mai mic gest dintre ei. Cassey se aseaza incercand sa-i dea actiunii un aer de inocenta si nevinovatie, iar Ryan isi da ochii peste cap si chicoteste incet. Cu un zambet larg, aceasta il inghionteste fara prea multa delicatete in umar si il trage pe canapea izbucnind amandoi in ras.

   Brusc ma simt in mod bizar vinovata sa ii interoghez. Indiferent ce ar face, amandoi sunt adulti si pot decide pentru propria persoana. Plus, par chiar impacati si multumiti de alegere, chiar daca i-a adus in aceasta situatie.

- Bine, deci ce s-a intamplat? intreb cu un ton destul de slab, inca ezitand in a-mi pronunta dezaprobarea.

  Pe fata lui Ryan apare un ranjet larg, transformat insa intr-un ras zguduitor in doar cateva momente. Il privesc cu aceeasi intensitate mistuitoare, dar nimic nu pare sa ii calmeze amuzamentul si izbucnirea brusca.