Capitolul 14 - De-a v-ati ascunselea - RUNDA 2

120K 3.9K 347
                                    

Capitolul 14

" Yeah you're that guy
I'd be stupid to trust
But just one night couldn't be so wrong
You make me want to lose control "

         COBRA STARSHIP - Good Girls Go Bad

Maya P.D.V.

        Lumina imi gadila pleoapele inca incarcate de somn. Marai si-mi trag patura peste cap in incercarea prelungirii somnului dulce din care m-am trezit. Fara succes insa. Ma dezvelesc complet dintr-o singura miscare, aruncand invelisul care acum mi-a devenit dusmanul comoditatii. Restul patului este pustiu, doar un bilet aproape inobservabil zace pe perna goala din dreptul meu.

 "Dormeai atat de linistit incat nu m-a lasat inima sa te trezesc. Am plecat la birou.

                                                                                     Christian"

        Ignor sentimentul de singuratate care ma cuprinde odata cu citirea lui si imi las ochii sa se plimbe de inca cateva ori pe cuvintele scrise atat de caligrafic. Serios? Chiar a fost necesar sa se semneze? Cine altcineva putea sa fii dormit in patul lui, in apartamentul lui? Chicotesc si imi verific telefonul de pe noptiera cu miscari lenese si neindemanatice. Ora 09:45. Ar trebui sa ii urmez exemplul lui Christian si sa imi misc fundul la serviciu, cata vreme il mai am. Daca continui sa mai lipsesc, e posibil sa am nevoie sa imi gasesc o noua slujba...

         Ma intind si casc adanc, parasind patul teribil de moale si  tentant. Dupa un dus rapid si dupa ce m-am imbracat cu hainele de ieri- pentru ca mi-am facut un obicei foarte "bun" de a nu dormi acasa - parasesc apartamentul si dau cu ochii de Ramon la iesire.

- Domnisoara Evans, ma saluta respectuos, facandu-ma sa tresar la modul mult prea formal de adresare.

        Urasc sa mi se spuna pe numele de familie. Ma simt de parca m-as fi intors inapoi la scoala sau de parca as socializa cu persoane care sunt mult mai in varsta decat mine.

- Buna dimineata Ramon si te rog, spune-mi Maya.

        In mod clar, nu vreau si nu am nevoie de cineva sa ma insoteasca peste tot ca pe o persoana invalida dar nu am de gand sa imi vars nervii pe el pentru ca isi face doar datoria. Christian este cel pe care o sa imi vars nervii.

- Incotro? intreaba evitand sa imi zica pe nume.

        Banuiesc ca nu se cuvine sa ne tutuim si ca nu am nicio sansa sa schimb asta...

- Pai trebuie sa trec pe acasa si apoi merg la lucru, spun asezandu-mi planurile in ordine in minte.

- Desigur. Masina este pe aici, gesticuleaza spre iesire.

- Stai! Despre ce masina vorbesti? intreb refuzand sa ma misc din loc dupa el.

- Despre cea asigurata de domnul Cross la dispozitia dumnevoastra.

     " O, nu. Nu iarasi."

- A facut-o si pe asta ? intreb expirand zgomotos si acceptandu-mi infrangerea deja stabilita.

        Nici macar nu e aici ca sa pot sa ii "spun" ce parere am de toate hotararile lui in "favoarea" mea. Nu are rost sa incerc sa scap din situatia asta, pentru ca cel mai probabil se va termina la fel ca data trecuta. Cu mine cedand si lasandu-l pe el sa controleze tot.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum