Capitolul 45 - Problemele nu vin niciodata pe rand

87.2K 2.5K 135
                                    

Capitolul 45

"Baby, when they look up at the sky
We'll be shooting stars just passing by
You'll be coming home with me tonight
And we'll be burning up like neon lights"

                            Demi Lovato - Neon Lights

 Maya P.D.V.

 - Buna dimineata, domnule Dendel.

   Capul sau face o intoarcere rapida la spate, surprins sa imi auda vocea la doar cativa pasi in urma sa.

- Buna dimineata, Maya. Ai ajuns devreme, spune inca uluit, verificandu-si ceasul masiv de la incheietura mainii drepte.

- Stiti cum se spune, cine se trezeste de dimineata, nu ramane sa organizeze fisele dupa program, glumesc lasand un ranjet strengar sa imi scape.

   Domnul Dendel rade si isi incetineste pasii, astfel incat sa ne prelungeasca discutia.

- Am auzit ca ai adoptat o pisica? Cum s-a acomodat?

    Chicotesc usor si ridic nonsalant din umeri.

- Foarte bine. Deja se poarta de parca ar controla toata casa, zic izbucnind in ras impreuna cu el.

    In doar cateva zile, Printul a explorat, reamenajat si marcat apartamentul ca fiind al sau. Ma asteptam sa il deranjeze pe Christian toate cosurile pentru pisici plasate prin toata casa, dar s-a aratat chiar indiferent prezentei incomparabile a Printului.

     Chiar daca Kelly -care impreuna cu Cassey au luat-o razna cand l-au cunoscut- i-a daruit un adevarat patut demn de standardele sale, un cos gigantic, de un albastru marin, cu perne moi si broderii complicate, cu numele sau scris cu pietre stralucitoare pe el, Printul tot refuza sa paraseasca patul, dormind mereu in locul sau rezervat, intre mine si Christian. Lucru care mie mi se pare adorabil, dar care il irita pe Christian la maximum cand pisica devine o bariera intre noi.

    In afara de asta, Printul este acum un locatar in toata regula.

- Si ce mai face domnul Cross? Ar trebui sa ma astept la o invitatie de nunta in curand? zambetul sau tinde acum spre o curiozitate pura.

   Stramb din nas la asta. Cumva, reusisem sa ignor complet bijuteria care imi impodobeste mana stanga douazeci si patru din douazeci si patru si care imi da titlul de "logodnica". Din moment ce Christian nu a mentionat nimic de vreo nunta, am reusit sa ma prefac ca de fapt nici nu trebuie sa urmeze una. Cel putin nu in viitorul apropiat.

- Inca nu am decis nimic, raspund cat se poate de politicos si imi opresc de tot inaintarea, considerand ca am ajuns in fata biroului sau. Deocamdata suntem multumiti cu situatia actuala.

    Aproba cu o expresie intelegatoare, dandu-mi de inteles ca nu va mai continua sa ma interogheze in legatura cu subiectul. Asta ma face si pe mine sa ma simt mai relaxata. Am fost entuziasmata cand Emma mi-a spus ca domnul Dendel este unul dintre cei mai de treaba sefi pe care i-am fi putut avea. Am fost pe deplin convinsa de asta cand l-am intalnit la o saptamana dupa ce m-am angajat la Petmets. Un zambet cald, o expresie calma si o atitudine primitoare. Pur si simplu a facut slujba si mai buna decat era deja.

- La revedere, domnule Dendel, ma duc sa vad daca ceilalti au ajuns. Sa aveti o zi frumoasa, spun deja indepartandu-ma cu pasi limpezi de biroul sau.

- Si voi.

     Continui sa zambesc fara vreun motiv anume exact pana in momentul cand ii zaresc pe Alex si Emma deja inaintea mea pe hol.

The One-Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum