The One-Night Stand

Capitolul 31 - My true feelings - partea I

Capitolul 31

"I'm crazy for you
Lord knows what I'd do
I'd even die for you
Whatever you need
I'm down on my knees"

                         Jason Derulo - Stupid Love

Maya P.D.V.

- Iti dai seama ca e deja a doua oara cand noi doi ajungem inchisi undeva? intreb, intinzandu-mi picioarele mai mult pe podeaua rece a liftului.

    Liam chicoteste si isi clatina capul amuzat.

- Incep sa ma obisnuiesc deja...

 Zambesc si imi las capul sa se sprijine si el de peretele din spate.

- Cat timp a trecut? intreb, fara sa schitez niciun gest nou.

   Liam expira zgomotos si isi verifica cu miscari lente si stangace ceasul de la mana.

- Aproape patruzeci de minute...

         Incuviintez subtil din cap si ma intorc la a ma holba in gol. Prima mea reactie cand am realizat ca suntem blocati in lift a fost sa ma agit, sa strig, sa apas toate butoanele posibile ca disperata si chiar sa incerc sa deschid usile cu mainile goale. Am reusit insa sa ies din starea de soc dupa ce Liam m-a ajutat sa ma asez jos si am inspirat adanc si expirat de cateva ori. Nu sunt claustrofoba, dar asta nu inseamna ca ideea de a fi inchisa intr-un loc stramt mi-a oferit confort. Am incetat deci sa incerc sa "salvez situatia" si acum stau vulnerabila pe fundul meu speriat pe podeaua tare. Liam este la doar cativa centimetri de mine, in aceeasi pozitie resemnata, cu privirea atintita spre tavan.

      Il urmaresc pe ascuns, incercand sa descopar vreo urma ca este panicat, ca isi pierde controlul. In timp ce eu m-am rotit ca un titirez la inceput din cauza socului, el a reusit sa se mentina calm pe toata durata celor patruzeci de minute. Ar fi o minciuna sa zic ca nu il invidiez pentru asta.

     Pot simti cum stresul continua sa imi pulseze in tot corpul, mai ales cand ma gandesc ca nimeni nu ne-ar putea observa absenta prea usor. Toti sunt ocupati cu petrecerea, asa ca de ce ar incerca vreunul din ei sa foloseasca liftul sau macar sa realizeze ca eu si Liam am disparut?

- Nu te ingrijora. Totul va fi bine, vocea sa blanda reuseste sa ma ia prin suprindere.

        Ma reintorc incet spre el, si raman usor fara aer cand ii intalnesc ochii limpezi de o nuanta care imi trezeste furnicaturi pe piele. Clipesc de cateva ori agitata, incercand sa imi recapat controlul si sa alung orice urma din senzatia asta incontrolabila. Ma simt vinovata. Sunt blocata intr-un lift cu un tip si nu incetez sa ma holbez cu nerusinare la el de parca ar fi vreun extraterestru.

        Mintea imi zboara brusc la Christian, si un nou val de speranta imi ridica moralul. M-a vazut cand ma indreptam spre lifturi! Si, dupa cum il cunosc pe Christian, deja cred ca a inceput sa streseze pe toata lumea si sa ma caute purtandu-si tipica expresie de furie. Un chicotit imi scapa cand imi imaginez intreaga scena, iar Liam ma priveste curios.

- Scuze, ma gandeam doar ca sigur Christian ne va gasi in curand, explic, simtindu-ma insa, bizar de intimidata.

   Liam nu pare insa prea afectat de veste. Aproba din cap fara entuziasm si revine la starea de liniste de mai inainte. Din nou ma simt constransa de tacerea de mormant dintre noi, dar decid sa nu mai fiu eu cea care o sparge. Daca ar vrea sa vorbim ar face el primul pas.